Acestea sunt simptomele otrăvirii cu mercur! Pot apărea şi la cei ce consumă peşte

În mod ideal, ar trebui să nu ai mercur în organism, dar cantități mici, provenite din dietă, nu prezintă probleme adevărate.

Cu toate acestea, în unele cazuri, mercurul se poate acumula în organism în timp și poate duce la otrăvire cronică cu mercur, reprezentând o amenințare gravă pentru sănătate.

Deci, la ce simptome de otrăvire cu mercur ar trebui să fii atent?

Consumul de pește ca parte a dietei este principalul mod în care oamenii sunt expuși la mercur. Acest lucru se datorează faptului că urme de mercur sunt prezente în apă iar mercurul se poate acumula în timp la diferite tipuri de pești (precum și crustacee).

În general, consumul de pește este o alegere alimentară sănătoasă, dar consumul frecvent de fructe de mare care conțin cantități relativ mari de mercur precum rechinul, peștele-spadă, macroul, cunoscuți că au un conținut ridicat de mercur, poate contribui la acumularea acestuia în corp. Pe de altă parte, fructele de mare precum anșoa, langustele, heringul, somonul și păstrăvul au un conținut foarte scăzut de mercur.

Dar, consumul de pește nu este singura sursă posibilă de otrăvire cu mercur. Utilizarea anumitor produse de larg consum și medicale, precum și ocupații specifice, poate avea un risc mai mare de expunere la mercur.

Obturațiile dentare sau amalgamul dentar (cunoscute în mod popular sub numele de „obturație cu argint”) sunt o altă sursă potențială de expunere la mercur, deoarece acest tip de obturație conține o cantitate mică de mercur lichid. În marea majoritate a cazurilor însă, utilizarea corectă a amalgamului dentar nu prezintă un risc serios pentru sănătate.

Expunerea la mercur este, de asemenea, un pericol profesional în unele industrii. În special, cei care lucrează în instalații de procesare chimică care implică mercur sau unde sunt fabricate echipamente electrice sau piese automate se confruntă cu un risc mai mare de expunere la mercur.

Simptomele intoxicației cu mercur

Acumularea unor niveluri ridicate de mercur în organism este adesea un proces lent. Similar cu otrăvirea cu arsenic, iod și cadmiu, acest debut lent înseamnă că majoritatea oamenilor nu realizează imediat că se confruntă cu otrăvire cu mercur. Acestea fiind spuse, iată câteva simptome care pot da un indiciu despre toxicitatea mercurului:

Simptome neurologice ample

Mercurul organic acționează ca o neurotoxină, ceea ce înseamnă că poate afecta drastic sistemul nervos central și periferic. Acest lucru poate duce la diferite simptome care implică cogniția: include probleme de gândire sau de procesare a gândurilor, precum și probleme bruște de memorie. Efectul asupra sistemului nervos poate inhiba și simțurile, ducând la:

·     Modificări bruște ale vederii (în special o pierdere a vederii periferice)

·     Deficiențe de vorbire și auz

·     Amorțeală sau senzație de „înțepături” la nivelul feței și extremităților

Convulsii

Alături de simptomele neurologice de mai sus, intoxicația severă sau cronică cu mercur poate crește și riscul de convulsii. Convulsiile se caracterizează prin tulburări electrice bruște la nivelul creierului. În timp ce mulți oameni asociază convulsiile cu smucituri bruște incontrolabile ale brațelor și picioarelor, aceastea au, de asemenea, simptome mult mai subtile, inclusiv:

·     confuzie temporară

·     un sentiment brusc de frică, anxietate, déjà vu și alte simptome cognitive și emoționale

O pierdere a abilităților motorii fine

Afectarea creierului și a nervilor se poate extinde în mod natural la probleme cu abilitățile motorii fine. Acest lucru se poate manifesta printr-o lipsă bruscă de coordonare de bază, cum ar fi imposibilitatea de a merge sau de a te mișca în mod corespunzător.

Este posibil să ai tremurături incontrolabile. De asemenea, mușchii tăi pot fi lipsiți de susținere sau pot să te doară indiferent de activitățile fizice efectuate.

Schimbări de dispoziție și simptome comportamentale

Intoxicația cu mercur poate contribui la unele probleme severe de dispoziție și comportament. Persoanele cu otrăvire cu mercur pot avea o iritabilitate mai mare sau chiar pot suferi de depresie și tulburări de anxietate nediagnosticate anterior. Acest lucru poate duce și mai departe în izbucniri bruște de furie, sinucigaș i moarte și comportamente obsesiv-compulsive. Aceste simptome comportamentale pot apărea ca urmare a efectelor dăunătoare ale mercurului asupra creierului, care nu poate procesa sau sintetiza în mod corespunzător neurotransmițătorii esențiali legați de sănătatea comportamentală și mintală.

Leziuni renale

Când mercurul intră în sânge, acesta poate afecta creierul și rinichii. Cu o concentrație suficient de mare de mercur, poți suferi leziuni renale cronice. Cantități mari de mercur în fluxul sanguin pot duce, de asemenea, la pierderi masive de sânge și de lichide din cauza insuficienței renale. Adesea, unul dintre markerii de diagnosticare caracteristici ai expunerii acute este excesul de proteine în urină.

Probleme respiratorii

În timp ce mercurul poate cauza probleme de sănătate dacă este ingerat pe cale orală, pericolul mai proeminent vine din inhalarea vaporilor săi pe măsură ce se evaporă. Pneumonita sau inflamația țesutului pulmonar apare aproape imediat, în timp ce expunerea continuă la vapori de mercur poate duce la bronșită și pneumonie. Acest lucru poate evolua în cele din urmă la edem pulmonar, care se caracterizează printr-o cantitate în exces de lichid în plămâni și potențial insuficiență respiratorie.

Probleme de dezvoltare

Expunerea la mercur poate fi cea mai dăunătoare pentru copiii în curs de dezvoltare, sugari și fetuși. Alături de multe dintre simptomele de mai sus, mercurul poate provoca probleme de dezvoltare pe termen lung. Sugarii și copiii expuși la concentrații mari pot avea probleme sau întârzieri cu:

·     Abilitati cognitive generale

·     Coordonare și abilități motorii fine

·     Conștientizarea vizual-spațială

·     Dezvoltarea limbajului

·     Diagnosticul și tratarea otrăvirii cu mercur

Experimentarea simptomelor este adesea primul pas pentru a înțelege că cineva suferă de otrăvire cu mercur.

Diagnosticul implică de obicei un examen fizic, analize de sânge și analize de urină. Un furnizor de asistență medicală ar putea întreba, de asemenea, despre dietă și stilul de viață.

Tratarea toxicității mercurului presupune încetarea expuneri la mercur. Acest lucru ar putea însemna schimbarea dietei pentru a elimina peștele și crustaceele bogate în mercur sau petrecerea timpului departe de un șantier unde există un risc ridicat de expunere la mercur. Oprirea expunerii poate fi uneori suficientă pentru a ajuta la simptomele ușoare. Pentru forme mai avansate de otrăvire cu mercur, se poate prescrie terapie de chelare. Aceasta implică utilizarea de substanțe chimice cunoscute sub numele de agenți de chelare, care se leagă de mercur și alte metale grele, făcându-le mai ușor de eliminat și îndepărtat din organism.