Uroginecolog: Femeile sunt de 5 ori mai afectate de incontinența urinară, acestea ar trebui să poată aștepta între 3 și 6 ore între urinări

Este denumită și incontinența urinară de efort, întrucât pierderea involuntară de urină apare ca urmare a efortului - exerciții fizice, urcarea treptelor, ridicarea unor greutăți, activitate sexuală. Strănutul, tusea și chiar râsul cu poftă pot, de asemenea, să declanșeze scurgerile accidentale de urină. Incontinența urinară nu este o boală în sine, ci un simptom care anunță o disfuncție a vezicii urinare. Potrivit statisticilor, la nivel mondial, se înregistrează peste 200 de milioane de cazuri de incontinență de diverse tipuri, femeile fiind de cinci ori mai afectate.

Cauze

Incontinența urinară apare când se produce o slăbire a mușchilor pelvini care susțin vezica și mușchiul sfincterian care controlează fluxul urinar. Deși asociată cu înaintarea în vârstă, incontinența urinară poate să apară la orice vârstă. Datele arată că cele mai afectate sunt femeile care au născut pe cale naturală. Sarcina și nașterea slăbesc mușchii planșeului pelvin și afectează nervii zonei pelvine. Astfel, pierderile de urină pot să se declanșeze imediat după naștere sau, cel mai adesea, mulți ani mai târziu, în perioada postmenopauzei. Alți factori de risc sunt prolapsul vaginal (musculatura și țesuturile zonei pelvine susțin nu doar vezica, ci și organele reproducătoare), alte patologii ale zonei pelvine (rupturi de perineu, infecțiile tractului urinar, cancerul de col), precum și intervențiile chirugicale (în cazul femeilor, histerectomia; în cazul bărbaților, operația de adenom de prostată). O altă posibilă cauză o reprezintă greutatea în exces, dar și afecțiunile respiratorii cronice (tusea frecventă din bronșită, de exemplu, favorizează urinarea involuntară).

Diagnostic

Pentru diagnosticarea precisă se impune stabilirea naturii incontinenței, întrucât poate fi vorba de o combinație de factori declanșatori. Medicul specialist poate solicita pacientului să țină evidența frecvenței urinărilor și a volumului. Pacientul le notează într-un carnet pentru o anumită perioadă recomandată de medic (calendar micțional). Este, de asemenea nevoie, și de o ecografie abdominală, sumar de urină, urocultura (pentru depistarea infecțiilor), cistoscopie (examinarea vezicii și a uretrei cu ajutorul unui cistoscop). Pentru a exclude alte tipuri de incontinență, se dovedesc necesare un consult neurologic, susținut de o investigație imagistică (tomografie computerizată –CT sau RMN – rezonanță magnetică). Incontinența urinară nu poate fi prevenită, ci doar tratată imediat ce apar primele simptome. Tratamentul este prescris în funcție de gradul de severitate și de starea organelor asociate (funcție renală, funcție reproducătoare, afecțiuni sau intervenții chirurgicale în zona pelvină).

Tratament neinvaziv

În cazul incontinenței ușoare sau moderate, specialistul recomandă următoarele:

• Antrenarea mușchilor pelvini pentru a îmbunătăți funcția sfincterului uretral. Exercițiile Kegel, deși recomandate de medicul ginecolog Arnold Kegel încă din anii 40 femeilor cu incontinență urinară după naștere, pot fi efectuate atât de femei, cât și de bărbați. Acestea presupun abținerea de la urinare timp 10 secunde, apoi relaxarea alte 10 secunde, în runde de câte 5-10 contracții zilnice. Potrivit studiilor, efectuarea zilnică a acestor exerciții dă rezultate semnificative în aproximativ 6-8 săptămâni. O altă metodă de întărire a planșeului pelvin constă în ședințe de stimulare electrică a vezicii urinare. Biofeedback-ul este, de asemenea, o altă metodă utilă, în cadrul căreia fizioterapeutul te ajută să descoperi ce mușchi să încordezi și îți recomandă un program personalizat de exerciții.
• Urinarea la anumite ore este, de asemenea, o metodă terapeutică eficientă. Antrenarea vezicii te ajută să-ți dai seama în ce măsură pacientul poate ține urina. “Majoritatea femeilor nu știu că ar trebui să poată aștepta între trei și șase ore între urinări. Antrenarea vezicii reprogramează interacțiunea între creier și vezică, ceea ce îi conferă pacientului mai mult control asupra vezicii,” afirma medicul May Wakamatsu, specialist în uroginecologie la Spitalul General din Massachusetts, coordonatorul Programului de Medicina Pelvină și Reconstructivă.
• Se mai recomandă evitarea efortului fizic, modificarea dietei (o alimentație mai bogată în fibre și vegetale, pentru evitarea constipației, factor favorizant al incontinenței), hidratarea doar atunci când se instalează senzația de sete, renunțarea la fumat și alcool, evitarea iritanților precum cafeaua, alimentele condimentate sau picante, renunțarea la zaharurile artificiale și la produsele procesate, monitorizarea glicemiei și scăderea în greutate. Se poate impune și tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomelor și reducerea pierderilor de urină.

Tratament invaziv

Dacă incontinența de stres nu poate fi ameliorată cu ajutorul antrenamentului muscular și a celorlalte scheme de tratament neinvazive, specialistul poate apela la una dintre procedurile de natura chirurgicală, în contextul celorlalte afecțiuni, în funcție de nevoile individuale ale pacientului.

• O procedură utilizată frecvent, minim invazivă și cu rezultate pe termen lung este introducerea în vagin a unor dispozitive numite pesare. Acestea sunt create din cauciuc, silicon sau plastic și au rolul de a susține musculatura și ligamentele din zonă. Pesarele sunt introduse de către specialist și pot fi purtate continuu fără ca pacienta să simtă senzație de disconfort. În funcție de tipul dispozitivului, acesta trebuie curățat la un anumit interval de timp.
• Injecțiile cu colagen reprezintă o metodă convențională cu rezultate dovedite; dacă se apelează la această variantă minim invazivă, ar putea fi necesară repetarea procedurii la interval de câteva luni.
• Colposuspensia retropubică, o procedură chirurgicală efectuată laparoscopic sau prin incizie abdominală, care presupune suturarea ligamentelor din zona pelvină pentru a susține țesuturile din apropierea vezicii și a uretrei, în scopul de a le readuce la poziția anatomică inițială. Durata medie de spitalizare este de 3 zile în cazul intervenției laparoscopice, cu sângerare minimă comparativ cu metoda clasică.
• Montarea unei bendelete (plasă de susținere), care se face printr-o incizie vaginală, cu anestezie locală, pentru evitarea disconfortului. Procedura durează 20 de minute, iar riscul de sângerare și durerea post-operatorie sunt reduse. Potrivit studiilor, montarea bendeletei are cea mai redusă rată de recidivă. Bendeleta nu se montează pacienților cu infecții și necroze locale sau celor alergici la polipropilena (materialul din care este confecționată plasa).
• În cazul bărbaților, o soluție eficientă prin care se poate rezolva pierderea involuntară de urină este montarea unui sfincter urinar artificial (AUS), care va fi controlat de către pacient. Dispozitivul este alcătuit dintr-un inel care se montează în jurul uretrei. Intervenția chirurgicală este ușoară, la fel ca și recuperarea postoperatorie, iar rata complicațiilor este redusă. Tehnica este practicată cu succes de peste 30 ani.

Tratamente în studiu

Incontinența urinară de stres se află în topul listei afecțiunilor tratate de urologi, prin urmare, numeroase studii sunt realizate în scopul descoperirii celor mai eficiente metode de tratament. În stadiu de testare se află injectarea cu celule stem (prelevate din țesutul pacientei), considerate o metodă de viitor, cu efecte adverse minime. Injecțiile cu botox sunt, potrivit unor cercetări realizate de specialiștii de la Universitatea din Leicester, o altă posibilă soluție pentru tratarea incontinenței urinare atunci când metodele clasice nu au succes, întrucât trebuie să se țină seama de reacțiile adverse ale acestei substanțe. Studiul experților britanici, efectuat pe 240 de femei în cazul cărora tratamentul cu medicamente și exercițiile de tonifiere au rămas fără rezultat, scoate la iveală faptul că toxina botulinică a stopat incontinența pentru 40% dintre femeile care au fost monitorizate în cadrul cercetării, iar un sfert dintre acestea au scăpat de simptome chiar și după șase luni de la administrarea tratamentului.

Sursa: reginamaria.ro, foto: healthy-holistic-living.com