De ce nu funcționează pedeapsa și recompensa, pe termen lung? Ce am putea folosi, în schimb

Parentingul pare foarte simplu în teorie, însă este destul de dificil de pus în practică. Există o mulțime de abordări parentale diferite și nu există reguli despre cum trebuie să-ți educi corect copilul. Noi, părinții, devenim confuzi și ne frustrăm adesea în momentele în care trebuie să ne ascultăm instinctul și să nu ne educăm copilul cum scrie la carte.

Până la urmă, acesta poate fi, de fapt, un lucru bun. Cu atâtea sfaturi care, de cele mai multe ori, sunt în contradictoriu, trebuie să ne păstrăm instinctele și să luăm deciziile pe care le considerăm potrivite pentru familia noastră.

Când vine vorba de pedepse, recompense și consecințe, aceste metode pot părea că funcționează rapid și eficient.

Experții susțin că pedeapsa fizică poate afecta stima de sine a copilului și îi poate afecta încrederea în sine. În plus, această strategie poate limita autonomia lui. Drept urmare, copilul poate ajunge să fie supus sau rebel.

Potrivit unui articol din revista Pediatrics, pedeapsa fizică poate duce la anumite psiho-patologii, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă și alte tulburări de personalitate sau comportament. În plus, pedeapsa poate afecta dezvoltarea cognitivă a copilului.

Într-un studiu efectuat pe sălile de clasă, s-a constatat că mulți profesori foloseau recompense pentru a-i încuraja pe copii să aibă activități precum jocuri de învățare, dar când recompensele au dispărut, copiii și-au pierdut interesul pentru acele jocuri. Cu toate acestea, în sălile de clasă în care copiii puteau alege ce activitate vor să aibă, mulți s-au jucat fericiți aceleași jocuri.

Cu recompense, pedepse și consecințe obții rezultate rapide și ușoare, dar rambursarea pe termen lung este mai mare. Parentingul devine o muncă din ce în ce mai grea, deoarece trebuie să ne gândim la recompense mai atrăgătoare sau la consecințe mai amenințătoare, pe măsură ce copiii cresc.

Recompensele, pedepsele și consecințele sunt ineficiente pe termen lung.

Cele mai recente cercetări despre modul în care funcționează mintea copiilor sugerează că aceștia „se comportă greșit” atunci când nu se simt bine sau sunt supărați.  Când un copil își lovește fratele, aruncă mâncarea pe jos sau refuză să asculte cuvintele părintelui, este pentru că nu poate gândi limpede și cu calm.

Știința ne spune că, în acele momente, copiii nu au nevoie de amenințări, recompense sau consecințe, ci de conexiune, de șansa de a se simți ascultați și de a-și exprima emoțiile.

Parentingul bazat pe conexiune poate fi văzut ca pe un parenting de „investiție”. Când acordăm atenție unui copil care „se comportă greșit”, îi oferim ceea ce are nevoie, pentru a-și restabili gândirea și comportamentul.

Ce implică parentingul bazat pe conexiune?

Timp petrecut cu copilul

Petrece timp cu copilul zilnic, cel puțin 10-15 minute. Conexiunea creează cooperare.

Joacă-te cu copilul și râdeți împreună
Îmbrățișează înclinația naturală a copiilor de a râde și de a se juca. Câteva chicoteli adâncesc conexiunea și cooperarea.

Ascultă-i nemulțumirile și lacrimile

Plânsul și crizele de furie sunt un proces de vindecare natural al copilului. Plânsul este modul în care micuțul eliberează stresul și tensiunea, astfel încât să nu-și exprime sentimentele în mod indirect printr-un comportament greșit. Empatizează cu copilul și arată-i că ești alături de el.

Nu-ți fie frică să spui NU

Când stabilim limite cu copilul, dar ascultăm și empatizăm cu emoțiile lui, îi permitem acestuia să elibereze, de fapt, cauza acelui comportament nepotrivit. Asta înseamnă că, atunci când spui nu, nu doar că previi comportamentul neadecvat în acel moment, ci îl și împiedici să se repete.