Nica şi Damiana Zaharia - Secretele copilăriei unor prinţese

Noi am rămas fascinaţi de frumuseţea acestor două fetiţe care, într-o zi rece şi ploioasă de primăvară, ne-au încălzit inimile şi atmosfera, imediat cum au păşit pragul redacţiei. Au intrat pentru câteva clipe, împreună cu mama lor. Curioase din fi re, s-au interesat cum se „fabrică” revista care scoate din anonimat atâţia copii frumoşi şi inteligenţi. Ulterior, noi le-am rugat să mai rămână. Sunt gingaşe, frumoase, dar şi ingenioase, hazlii şi neastâmpărate. Dacă, iniţial, ele au venit să ne cunoască, peste puţin timp ne-a venit ideea să le cunoaştem şi noi mai bine.   

Pe cea mai mare dintre surori o cheamă Nica.

Nu e Veronica, nici Nicoleta, ci Nica ceea ce din greacă înseamnă „biruinţă". „În cazul Nicăi, numele i se potriveşte de minune," explică luliana, mama fetelor. „Vrea să fie mereu prima şi cea mai bună în toate. Şi să ştiţi că îi reuşeşte să fie la înălţimea aşteptărilor noastre, dar şi să o mobilizeze pe surioara mai mică, Damiana." Nu putem spune dacă Nica este o invingătoare, dar curioasă cu siguranţă e. În timpul interviului, „de ce-urile" au curs gârlă. „Aşa e mereu. O interesează totul. Are darul de a vedea lucruri interesante acolo unde alţii nu le văd. Mă „tachinează" cu întrebări mai deocheate, astfel încât sunt nevoită să deschid uneori cărţile sau internetul," spune mămica.

Când nu are întrebări, Nica cântă. Acasă sau la grădiniţă, ea fredonează mai mereu, indiferent că desenează, se joacă sau îşi adună jucăriile... „Nea spus că şi-ar dori să înveţe a cânta la chitară, dar îi este greu să facă o alegere definitivă. Şi asta pentru că, mai nou, au început să-i placă şi tobele. Deşi i-am spus că nu prea am văzut fetiţe toboşar, pe Nica nu o deranjează constatarea noastră. Dimpotrivă, ea a ticluit un răspuns destul de plauzibil. A fost momentul când am constatat împreună cu soţul cât de mult a crescut fata noastră cea mare," îşi aminteşte amuzată Iuliana.

Mezina Damiana este o cochetă înnăscută care, potrivit mamei, nu s-ar despărţi de ruj, oglindă şi fustiţe vaporoase pentru nimic în lume. O domniţă în miniatură care ne-a hipnotizat cu zâmbetul angelic. Iuliana râde. „Nu sunteţi primii care cad în plasa ei. Dacă Nica e mai rezervată în exteriorizarea emoţiilor, cu Damiana lucrurile stau cu totul altfel.

 Atunci când îşi doreşte ceva, îţi zâmbeşte atât de inocent şi dulce încât chiar şi eu, mama ei, nu pot să nu cedez. De tati şi bunici nici nu mai vorbesc. Li se urcă în braţe. Le spune cât de mult îi iubeşte, le dă pupici şi îi topeşte dintr-o privire..." Şi când am zis că e cochetă înnăscută, nu am aruncat vorbe în vânt. Deşi are doar patru anişori, Damiana ştie rostul hainelor frumoase. „Îmi amintesc, acum doi ani, la rugămintea noastră de a încalţa nişte pantofiori de-ai Nicăi, Damiana a repostat: "Cum să îi încalţ, nu vezi că au bubi?".

Totuşi, e o fetiţă chibzuită, atentă la detalii, perfecţionistă. Acest lucru se observă mai ales în lucrurile pe care le face. De exemplu, atunci când desenează, Dami ia în calcul totul până la cele mai mici amănunte.

Deşi seamănă foarte mult la exterior, Nica şi Damiana au caractere diferite. Nica e sociabilă, îi plac enorm de mult copiii şi este gata să se împartă cu oricine. În prima zi de grădiniţă i-a spus mamei să plece acasă că ea rămâne să doarmă cu copiii. Dami este sensibilă şi gingaşă. S-a adaptat mai greu la grădiniţă, dar a depăşit momentul în clipa în care a înţeles că de sora mai mare o despart doar câteva săli de grupă.

Cu cât cresc mai mari, cu atât sunt mai apropiate una de alta. Îşi au propriile lor secrete, pe care nu le divulgă oricât de mult ar fi rugate. Probabil din acest motiv, Nica a trecut peste momentele legate de gelozie. Înţelege perfect că părinţii şi bunicii le iubesc necondiţionat pe ambele. Chiar şi atunci când sunt puse pe şotii, împart consecinţele în jumătate, astfel încât să nu apară supărări. Nica spune de multe ori că dragostea nu se ceartă.

Când merg în oraş, ele îşi aleg hăinuţele potrivite. Dacă se întâmplă ca încălţămintea să nu fie tocmai pentru o ţinută sau alta e mare tragedie. Acasă „fac parada modei". Nica este „îngerica", iar Dami este „aura" sau „fluturica". Încalţă pantofii cu toc ai mamei, îmbracă rochiţele, trena şi eşarfele imaginându-şi că sunt prinţese sau mirese şi defilează, solicitând să li se pună note. Apropo, în viziunea Damianei, fetiţele trebuie să fie prinţese şi să poarte doar rochiţe lungi şi vaporoase. Dacă aceasta e scurtă, refuză să o îmbrace.

Deşi după paradele lor e nevoie de ordine, părinţii nu se supără. „Ne străduim să răspundem mereu dorinţelor copiilor, în special celor emoţionale, să avem o atitudine corespunzătoare în ceea ce priveşte nevoia de a fi ascultaţi, înţeleşi şi apreciaţi, pentru ca în final să le dezvoltăm o personalitate puternică. Visez ca fetele mele să-mi fie cele mai bune prietene când vor creşte mari," spune luliana.

Comportamentul lor denotă faptul că atmosfera din familie este una bazată pe prietenie, înţelegere şi armonie. Fetele petrec destul de mult timp cu mami, în timp ce ea găteşte. Astfel, încă de la vârsta de trei anişori, Nica ştie cum se pregătesc cele mai simple gustoşenii pentru copii, cum ar fi jeleurile. Şi dacă mami i-ar permite, cu siguranţă i-ar face surioarei mai mici câte o porţie zilnică. Până una alta, Nica o instruieşte pe Dami cum să aranjeze masa, punând împreună tacâmurile şi şerveţelele. Dar nici Damiana nu rămâne în urmă. La cei patru anişori, e gata să îi dea lecţii surioarei mai mari despre cum poţi să îţi vopseşti buzele pe întuneric fără să ieşi din contur.

Cu tati, fetele au o relaţie aparte, care s-a format chiar de la naştere. Vitalie a fost expert la făcut băiţe şi schimbat scutece, iar astăzi se descurcă de minune la împletit cosiţe. Acum patru ani, când s-a născut Dami- ana, petrecea mult timp cu Nica, astfel încât cea din urmă devenise ... dependentă de prezenţa lui... Între timp, lucrurile s-au schimbat. Deja Damiana deţine titlul de „fata tatei" şi nu adoarme dacă nu o ţine tati de mânuţă sau nu se îmbracă dacă nu o ajută tati. Vitalie le iubeşte la fel de mult pe ambele.

Parola zilei în familia Zaharia este cuvântul „surpriză" care seară de seară ia forma bomboanelor, jucăriilor, cărţuliilor, fundiţelor. Nu contează ce se ascunde în spate, important că surpriza este adusă de tati. Iar în zilele când rămân în trei acasă, sunt atât de absorbiţi unii de alţii, în dorinţa de a compensa timpul pierdut pe parcursul săptămânii, încât nu le arde de şotii sau supărări. În fiecare duminică, merg împreună la biserică, la restaurantul preferat, fac shopping, plimbări în parc sau merg la centre de distracţii pentru copii.

Viitorul promite a fi la fel de interesant şi vesel în compania acestor două mici minunăţii cu ochi albaştri, mai ales după ce Nica a declarat sus şi tare că vrea să devină prim-ministru, iar Dami încă urmează să aleagă între a fi medic de pisici, preşedinte de ţară sau educatoare. Mai nou, probabil inspirată din poveştile pentru fetiţe, spune că vrea să fie „Zâna florilor", să aibă aripi şi să poată zbura.

„Astăzi nu îmi imaginez cum aş fi fost în rolul unei mămici de băieţei, deşi probabil aş fi depus la fel de mult efort ca să fiu un părinte bun. Cert e că alături de două prinţese mă simt şi eu regină," spune luliana. Cunoscân- du-le mai aproape, îi dăm dreptate. La plecare, le-am rugat pe micile prinţese să nu uite de noi şi să vină cât mai des în familia „Odoraş", pentru că suntem şi noi curioşi să vedem cum cresc prinţesele...

Text: Daniela Borodachi

Articolul a fost publicat în revista Odoraş, Nr. 3 (72), 2014