Maria Sula: copiii sunt sensul vieții mele

Statutul de soţie de ministru nu a schimbat-o pe Maria Sula. O femeie visătoare şi sensibilă, un amestec de sentimente şi cuvinte, Maria trăieşte conform valorilor şi principiilor, pe care le-a moştenit de la părinţi şi care au ajutat-o să-şi întemeieze o familie puternică şi fericită. Gestionează cu succes o afacere de familie în domeniul agriculturii şi se dedică trup şi suflet celor doi copii ai săi, care-i fac viaţa împlinită: Nicolae şi Ana-Suzana. 

Soţul ei, ministrul Agriculturii, Ion Sula, o persoană realistă şi moderată, perseverentă şi responsabilă, este stâlpul familiei, iar ea - soţia, prietena şi mama ideală, care păstrează confortul şi căldura căminului familial. Se completează perfect şi împreună formează o familie model, care ţine la tradiţii şi rădăcini, o familie în care respectul reciproc şi bunele maniere sunt la ele acasă.

Se cunosc din copilărie, ambii s-au născut şi au crescut în satul Costeşti, raionul Ialoveni, acolo unde locuiesc cu familia până în prezent. S-au privit cu alţi ochi într-o zi de vară  cu mult soare, atunci când Ion şi-a serbat ziua de naştere. El împlinise 20 de ani, iar ea era liceană şi avea 17 ani. Din acea zi au devenit de nedespărţit, îşi făceau planuri de viitor şi făceau naveta împreună, în fiecare zi, la Chişinău, ea la Colegiul “Socrate”, iar el - la „Universitatea Agrară,” acolo unde îşi făceau fiecare studiile.

„Se împlinesc 10 ani de când suntem o familie, dar ne înţelegem la fel ca în prima zi”

Cererea în căsătorie a venit după cinci ani. Îşi aminteşte cu mari emoţii de clipele în care soţul ei a cerut-o de nevastă. Se consideră o femeie norocoasă şi împlinită, care a avut parte de o cerere în căsătorie „ca la carte”, cu o cină romantică, inel de logodnă şi, nu în ultimul rând, emoţie şi sinceritate. „Pe data de 10 august, de ziua lui Ion, se împlinesc 15 ani de când suntem împreună” spune ea, copleşită de emoţii, în timp ce el o ţine în braţe în lanul cu maci, „dar ne înţelegem la fel ca în prima zi” adăugă Maria.

Şi-au jucat nunta pe malul lacului din Costeşti, alături de mulţi invitaţi şi cei mai apropiaţi oameni. Acele momente de fericire supremă au fost, însă, umbrite de o urmă de tristeţe. S-a gândit la unul dintre cei mai dragi oameni, tatăl ei, care nu-i era alături  în cel mai important moment din viaţă. Se stinsese câţiva ani mai devreme, într-un accident rutier cumplit. Dar a avut un înger bun alături de ea, soţul ei, care a ajutat-o să treacă peste momentul trist.

„Avem o tradiţie frumoasă în familie, de a numi copiii în cinstea bunicilor”

După nouă luni a apărut Nicolae, primul lor copil. Coliţă, aşa cum îi spun cei apropiaţi, poartă numele bunicului său de pe linie paternă. “Este o tradiţie frumoasă, care se respectă în familia noastră, aceea de a numi copiii în cinstea bunicilor,” povesteşte cu mândrie Maria. Nicolae trece în acest an în clasa a patra şi este fratele mai mare, responsabil şi foarte protector cu surioara sa mai mică, Ana-Suzana. Este foarte ataşat de bunicii săi, cu care are o relaţie specială. Dovadă este înţelegerea secretă cu bunica sa Suzana, profesoară de chimie la liceul din Costeşti, care i-a promis că va face tot posibilul să-i fie dirigintă, după absolvirea claselor primare.

La numai un an după ce a apărut pe lume Nicolae, soarta a pus-o din nou la grea încercare. Mama ei, Ana, care i-a fost cea mai apropiată prietenă şi cel mai de nădejde sprijin, a plecat la ceruri. „Mama mi-a fost alături mereu după ce s-a născut Nicolae şi, atunci când a plecat la ceruri, am fost copleşită de durere, nu înţelegeam de ce există atâta nedreptate. Acum că aveam casa mea, familia pe care mi-am dorit-o şi urma şi ea sa se bucure de noi, Dumnezeu a luat-o la el...”

„Mama mi-a spus în vis că mă veghează de acolo de sus şi că îmi va mai trimite un îngeraş, o fetiţă”

Un vis în care mama i-a spus că o veghează de acolo de sus şi că îi va mai trimite încă un îngeraş, o fetiţă, i-a dat puteri să meargă mai departe.

“Mama mi-a zis în vis că nu a putut să nu plece la tata, dar că a făcut în aşa fel că sa-mi trimită doi îngeraşi, baiatul pe care îl aveam deja şi o fetiţă. După care mama şi tata s-au luat de mână şi au plecat. Nu ştiam în acel moment că sunt însărcinată cu Ana-Suzana. Când am aflat noutatea, am înţeles semnificaţia acelui vis. Niciodată nu i-am mai visat împreună de atunci, dar acest vis mi-a dat forţe să merg mai departe.”

Ana-Suzana a apărut pe lume după doi ani de la naşterea frăţiorului ei, Nicolae, şi poartă numele ambelor bunici, Ana şi Suzana. O fire pătrunzătoare cu ochi vioi, Ana-Suzana este „fata tatei”. Îmbrăcată într-o rochiţă lejeră de prinţesă visătoare, Ana-Suzana nu scapă niciun detaliu şi dă o notă de apreciere la tot ce o înconjoară. Carismatică, micuţa doamnă s-a descurcat de minune în timpul şedinţei foto şi a cochetat dulce cu camera de luat vederi. Ana-Suzana este un lider înnăscut, la fel ca şi tatăl ei. Prietenoasă, generoasă, sociabilă şi mereu pusă pe făcut ceva, “fata tatei” e mereu prima la toate activităţile de la grădiniţă.

„Ana-Suzana este un copillider, mereu am zis că ea va fi cea care ne va ghida pe viitor în toate activităţile noastre” se confesează Maria.

„Copiii trebuie să crească cu frica de Dumnezeu şi în grija Celui de Sus”

De când a devenit ministru, Ion are un program supraîncărcat, dar fiecare clipă liberă o dedică familiei. Îşi petrec vacanţele întotdeauna împreună, la munte sau la mare, însoţiţi, de cele mai dese ori, de naşii de cununie sau de părinţii lui Ion. Ca în orice familie în care domneşte dragostea, surprizele sunt la ordinea zilei în familia lor. De când s-au cunoscut, Ion îi face „cadouri neaşteptate” şi îi dăruieşte flori „fără niciun motiv”. Autorii celor mai emoţionante surprize sunt însă copiii lor, Nicolae şi Ana-Suzana. Cei doi îngeraşi îi aşteaptă adesea acasă cu bileţele înşirate peste tot, în care îşi exprimă dragostea şi mulţumirea pentru părinţii lor. Ambii se implică la fel de mult în creşterea copiilor şi sunt adepţii modelului clasic de educaţie, pe care îl consideră cel mai aproape de valorile şi tradiţiile pe care le-au moştenit de la părinţii lor. Nicolae şi Ana-Suzana sunt crescuţi cu respect faţă de cei maturi şi credinţă în Dumnezeu. „Le ofer copiilor mei multă dragoste şi înţelegere. Ei sunt sensul vieţii mele. Copiii trebuie să crească cu frică de Dumnezeu şi în grija Celui de Sus.”

Text: Nelly Sambriş

Articol publicat în revista "Mame de succes", nr. 2 iunie 2015

Fotografii: Studio Foto d'Or