Cezariana - tot ce trebuie să ştii!

Cezariana - tot ce trebuie să ştii!

Este cea mai răspândită intervenţie chirurgicală în ginecologia modernă. În ultimele decenii medicii au însuşit la superlativ tehnica salvării vieţilor omeneşti, dar există încă mari diferenţe între intervenţiile planificate şi cele de urgenţă.

Se afirmă că această operaţie a fost numită astfel în cinstea lui Iulius Cezar: el a văzut lumina zilei fiind scos prin burtă şi de aici, chipurile, i s-a tras porecla de „Cezar”. Se considera că împăratul a fost primul copil apărut pe lume datorită intervenţiei chirurgicale. Alţi copii i-au urmat exemplul abia peste 2000 de ani. Timp îndelungat cleştele ginecologic a fost alternativa operaţiei cezariene. Intervenţia capătă o răspândire largă abia la mijlocul secolului trecut, când ştiinţa a inventat antibioticele, iar medicina a însuşit tehnica transfuziei de sânge şi astfel a redus la minim riscul complicaţiilor.

Operaţia cezariană se realizează atunci când naşterea naturală nu garantează un rezultat bun. Uneori construcţia anatomică a organismului feminin nu permite naşterea naturală sau copilul este prea mare pentru a trece prin canalul naşterii. Aceste situaţii prezintă riscuri mari pentru mamă şi copil. Alteori medicii recomandă din timp cezariana. Dacă perioada de graviditate decurge normal, se insistă pe naşterea naturală. Dar pot interveni diferite situaţii, de aceea şi necesitatea de a face cezariană poate surveni în orice moment.

LINIA DE TĂIERE

În orice caz, la cezariană medicii acţionează la fel: scot copilul şi placenta prin inserţia făcută pe uter.

Medicina modernă recurge la două linii de tăiere. Una din acestea aproape coincide cu linia bikinilor – muşchii placentei nu sunt disecaţi. Rana se tămăduie foarte uşor şi repede, iar ulterior devine aproape neobservată.

În situaţiile de urgenţă însă medicii pot face tăietura perpendiculară pe linia bikinilor, care presupune tăierea muşchilor uterului. Acest tip de rană trece mult mai greu şi lasă o cicatrice pe piele. În cazul naşterilor repetate medicii recomandă din nou intervenţia cezariană, întrucât  există riscul desfacerii uterului în locul unde a fost anterior tăiat. Primul tip de intervenţie însă nu presupune astfel de riscuri.

Cezariana planificată are loc la a 38-a săptămână de sarcină. Se consideră că la acest moment copilul este deja pregătit pentru naştere. Medicii au grijă de toate analizele mamei, stabilesc data şi ora pentru cezariană. Mama este internată în clinică şi chiar i se recomandă o dietă specială înainte de intervenţie, i se face clismă, i se administrează un calmant, ca să se odihnească bine în noaptea din ajunul operaţiei. După cezariana planificată mama se reface mai repede, iar bebeluşul nu este atât de stresat.

ÎN RITM ALERT

Cezariana de urgenţă întotdeauna se realizează în situaţiile când mama sau fătul sunt în pericol. Această intervenţie poate avea loc atât în perioada sarcinii, cât şi în travaliul deja demarat, dacă au apărut anumite complicaţii.

Pentru că cezariana se face în regim de urgenţă, riscul infecţiilor este mai mare. În acest caz se recurge la terapia cu antibiotice, pentru că medicii reuşesc să efectueze o prelucrare igienică minimă. Clisma în situaţiile de urgenţă nu se face, întrucât este periculoasă şi poate înrăutăţi lucrurile.

Dar şi în situaţiile de urgenţă există o latură bună. Spre exemplu, dacă cezariană are loc în timpul travaliului, în perioada postoperatorie uterul se strânge mai bine, iar rana se cicatrizează mai repede, datorită concentraţiei de oxitocină, eliberată de corpul mamei. Oricum, după intervenţia planificată sau cea de urgenţă, tuturor femeilor li se administrează câte două doze zilnice de oxitocină.

Înainte de începerea intervenţiei, medicul trebuie să obţină, conform legii, acordul mamei. În cazul când aceasta este inconştientă, medicul este nevoit să ia decizia respectivă în locul pacientei.

E la modă

În ultimii 10 ani se fac de 3 ori mai multe operaţii de cezariană. Circa 13 copii din 100 sunt născuţi prin această intervenţie chirurgicală. Tendinţa nu este în descreştere. În primul rând, pentru că femeile nasc primul copil după 30 de ani. La această vârstă riscul complicaţiilor în timpul naşterii naturale este mai ridicat. Dar cifra statistică creşte şi din cauza femeilor care anterior au născut pe cale naturală.

Riscuri

Deşi cezariana a devenit o cale de naştere tot mai des întâlnită, cu riscul morţii scăzut (2%), acesta rămâne oricum mai ridicat decât în cazul nasteri vaginale. 

Motivele pentru care cezariana are această rată a mortalităţii şi cele care pot cauza multe complicaţii se datorează procedurii chirurgicale, care include atât incizia la nivelul abdomenului, cât şi pe cea la nivelul uterului. 

Operaţia de cezariană durează, în general, 45-50 de minute. Copilul este scos în primele 5-10 minute, restul timpului fiind folosit pentru cusăturile la nivelul uterului şi abdomenului. Înainte de efectuarea cezarienei, medicul se asigură că pacienta are anestezia bine făcută. În majoritatea intervenţiilor, anestezia este spinală sau epidurală (peridurală), dar sunt anumite cazuri când se recurge la anestezia generală.

Copilul născut prin cezarină are nevoie de mai mult timp pentru adaptarea la mediul exterior, datorită naşterii forţate şi pentru că el a fost lipsit de călătoria prin canalul de naştere care ajută la eliberarea lichidului amniotic din plămâni şi stimulează circulaţia. Plămânii copilului nu au fost compresaţi de vagin pe durata cezarienei şi de aceea ei rămân încă cu puţin extra lichid amniotic în interior.  

Adaugă comentariu