Diferențe importante dintre tipurile de naștere

Diferențe importante dintre tipurile de naștere

Pentru că fiecare femeie este diferită și fiecare sarcină este unică, îți prezentăm principalele tipuri de naștere ca să fii informată și să poți lua decizia potrivită pentru tine și bebelușul tău. Nașterea vaginală, nașterea cezariană, nașterea vaginală după cezariană, nașterea asistată cu vacuum și nașterea asistată cu forceps.

Nașterea vaginală sau nașterea naturală

Într-o naștere vaginală bebelușul vine pe lume prin canalul vaginal al femeii. Este dificil de anticipat momentul exact al începerii travaliului, însă majoritatea femeilor nasc în intervalul 38-41 săptămâni de sarcină. Cele mai importante organisme la nivel mondial din domeniul obstetricii-ginecologiei recomandă ca gravidele să aibă parte de o naștere vaginală cu excepția situației în care există un motiv medical întemeiat pentru o naștere cezariană într-un îndrumar emis în anul 2013. Beneficiile nașterii naturale constau în: durata redusă de spitalizare, risc redus de infecție, recuperare rapidă, risc mai mic pentru bebeluș de a dezvolta problemele respiratorii.

Nașterea vaginală evoluează în trei stadii: travaliu (travaliu incipient, travaliu activ și travaliu de tranziție – toate femeile experimentează aceste etape, însă se poate să nu observe travaliul incipient, indiciile de urmărit sunt durata și intensitatea contracțiilor), etapa de împingere și expulzie (când cervixul ajunge la dilatație 10 cm; multe femei găsesc că etapă de dilatare de la 2 la 3 cm este cea mai solicitantă, dar de obicei este cea mai scurtă, durând 15-60 minute; pe măsură ce bebelușul coboară vei simți o senzație de întindere sau arsură), eliminarea placentei (prin contracții ușoare uterul elimină placenta). Pentru a face față durerii din travaliu medicul poate recomanda medicație, Entonox (analgezie inhalatorie sau gaz ilariant), epidurală.

Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor susține că cezarienele la cerere nu sunt recomandate mai ales pentru femeile care își doresc să nască mai mulți copii și nici nu trebuie efectuate înainte de 39 săptămâni gestaționale.

Nașterea cezariană

Atunci când nu este posibilă nașterea naturală, există și alte variante disponibile. Nașterea cezariană este nașterea care are loc prin intermediul unei mici incizii chirurgicale în uterul și abdomenul mamei. În anumite circumstanțe, cezariana este planificată în avans, în altele fiind efectuată ca răspuns la o complicație neprevăzută. Iată și situațiile medicale care pot impune o naștere cezariană: sarcina multiplă (gemeni, tripleți), bebeluș mare, o intervenție chirurgicală anterioară/naștere cezariană sau diverse afecțiuni uterine, prezentație pelviană sau transversă a bebelușului, placenta previa, fibroame uterine sau alți factori obstructivi la nivelul uterului, travaliu care nu evoluează, prolaps de cordon ombilical. Dat fiind faptul că este o intervenție chirurgicală, cezariana asociază o serie de riscuri: probleme respiratorii la bebeluș (tahipnee tranzitorie), leziuni la nivelul pielii bebelușului, infecție a uterului mamei, hemoragie postpartum, reacții adverse la anestezie, cheaguri de sânge (în special în picioare sau în organele pelviene), infecție la nivelul rănii, leziuni chirurgicale (ale intestinelor sau ale vezicii urinare), riscuri de complicații la sarcinile viitoare.

Naștere vaginală după cezariană

În trecut, când o femeie năștea prin cezariană nu mai putea naște ulterior prin naștere vaginală. Însă în prezent, grație tehnicilor chirurgicale îmbunătățite, acest lucru a devenit posibil. Mai exact, un procent de 75% dintre femeile care încearcă acest tip de naștere vor avea succes. Nu este însă potrivită pentru orice femeie, uneori fiind vorba despre o complicație a sarcinii sau de o afecțiune preexistentă care să împiedice posibilitatea unei nașteri reușite. Iată și câteva beneficii pentru nașterea vaginală după cezariană: o perioadă mai redusă de spitalizare (comparativ cu spitalizarea după o cezariană repetată), șansa de a avea parte de un plan de naștere individualizat, un impact asupra sarcinilor viitoare (nu apare cicatrizarea uterului care îngreunează operațiile și cresc riscul de probleme placentare în cazul sarcinilor), risc redus de complicații chirurgicale (nașterile vaginale au rate mai mici de sângerare, infecție, cheaguri de sânge sau leziuni ale organelor abdominale).

Nașterea asistată cu vacuum

Nașterea cu vacuum se impune uneori în timpul nașterii vaginale. În timpul acesteia, medicul aplică o ventuză/un vacuum (o cană rigidă cu un mâner și o pompă de vacuum) pe capul bebelușului, pentru a-l ajuta să se îndrepte pe canalul vaginal. Acest tip de naștere poate fi luat în considerare dacă sunt întrunite câteva criterii în travaliu: cervixul este complet dilatat, membranele sunt rupte, iar bebelușul a coborât cu capul înainte, dar nu îl poți împinge. Iată situațiile în care poate fi recomandată: împinge dar travaliu nu progresează o perioadă lungă de timp, bătăile inimii bebelușului sugerează existența unei probleme, te confrunți cu o problemă de sănătate (stenoza de valvă aortică). Riscurile posibile cu care te poți confrunta sunt: durere la nivelul perineului, rupturi ale tractului genital inferior, urinare dificilă pe termen scurt, incontinența urinară sau fecală pe termen lung/scurt. Riscurile pentru bebeluș sunt: leziuni ale scalpului, risc crescut de a rămâne cu umerii blocați după ce capul a ieșit, fracturi de craniu, hemoragie intracraniană.

Nașterea asistată cu forceps

Nașterea cu forceps este un tip de naștere vaginală operativă, fiind necesară în cursul unei nașteri vaginale. Medicul aplică forcepsul (un instrument ca o pereche de linguri mari) pe capul bebelușului pentru a-l îndruma pe canalul vaginal. Acest tip de naștere poate fi recomandat dacă: împinge dar travaliul nu progresează, ritmul cardiac al bebelușului sugerează o problemă, te confrunți cu o problemă de sănătate (boala de inimă sau hipertensiune). Riscurile pentru mamă sunt: durere în perineu, rupturi la nivelul tractului genital inferior, urinare dificilă, incontinența urinară sau fecală pe termen scurt/lung dacă apare o ruptură majoră, leziuni ale vezicii sau uretrei, rupturi uterine, slăbirea mușchilor și ligamentelor care susțin organele pelviene. Riscurile pentru bebeluș sunt: leziuni faciale minore, slăbiciune temporară la nivelul mușchilor faciali, traume minore la nivelul ochiului, fractură craniană, hemoragie intracraniană, convulsii.

Sursa: nastenatural.ro

Adaugă comentariu