O femeie vorbește despre 13 lucruri la care nu se aștepta după cezariană

Ashley Wasilenko este mamă a doi copii, iar pe al doilea l-a născut prin cezariană. Mămica a relatat pentru platforma  www.mother.ly care sunt 13 lucruri ce au susprins-o după cezariană. Vedeți și voi ce a observat femeia în caz că stați la dubii și ați dori să nașteți prin operație de cezariană.

La cea de-a două sarcină medicul a decis că este cazul să apeleze la operația de cezariană după ce mi s-a rupt apa și au început durerile specifice travaliului la doar 34 de săptămâni. Nu doar că mă speria enorm ideea de intervenție chirurgicală, ci eram și complet nepregătită pentru acest pas. Și nu puține au fost lucrurile care m-au surprins la operația de cezariană, asta deși citisem și am auzit destule la prietenele care au născut la fel.

Operaţia de cezariană: sângerările după naştere pot să fie de lungă durată

Inițial am crezut că operația de cezariană presupune și mai puține sângerări după venirea pe lume a bebeluşului, dar nu a fost deloc așa. Sângerările care apar ulterior pot să dureze la fel de mult ca și atunci când e vorba de naștere naturală. Eu încă aveam sângerări după 14 săptămâni de la naștere.

Am aflat lucruri despre care nu știam că există

Înainte de operația de cezariană nici nu știam că există centură postnatală. Când mi-au spus de ea după operație am crezut că asistentele glumesc. Și chiar a fost de mare ajutor în cazul meu. Nu doar că mai atenua din disconfortul resimțit la nivelul abdomenului, ci mă ajuta să mă mișc mai bine. La fel a fost și cu benzile de silicon pe care mi le-au aplicat ulterior la nivelul operației pentru a nu rămâne cicatrici.

Operaţia de cezariană: nu faci schimbări în garderobă

Pantalonii pentru gravide care nu-mi plăceau deloc înainte de sarcini au devenit preferații mei în perioadă de după naştere, săptămâni sau chiar luni bune. Nu atingeau cicatricea rămasă de la operația de cezariană, au fost de ajutor și atunci când alăptam în public, dar îmi arătau şi mai puțin burta rămasă după perioada de graviditate.

Este o operație în bunul sens al cuvântului

Doula cu care am colaborat m-a tot întrebat pe perioada sarcinii dacă vreau să-mi arate poze de la naștere și am zis nu încă din primele clipe. Ea totuși mi-a arătat, eu m-am uitat și am fost recunoscătoare pentru asta. Atunci am realizat că operația de cezariană este o intervenție chirurgicală cât se poate de serioasă. Și nu m-am gândit la ea așa, mai ales că auzim atât de des de operația de cezariană.

Operaţia de cezariană: soțul nu a putut să asiste în momentul anesteziei

Este clar că fiecare medic anestezist este diferit. Cel care mi-a făcut mie anestezia nu a permis accesul soțului în sala de naşteri. Ci a stat echipat pe hol și a așteptat să intre mai târziu. Norocul a fost că a avut voie în sală doula mea.

Am fost uimită cât de repede au scos copilul

Probabil au trecut cel mult cinci minute din momentul în care mi-au făcut anestezia şi până când mi-au arătat băiatul. Am fost uimită cât de rapid s-au întâmplat lucrurile. Nici măcar nu se terminase unul dintre cântecele pregătite de soț pe telefonul mobil (care mă ajutau să rămân calmă). Cel mai mult a durat partea în care au cusut şi au verificat instrumentarul medical.

Operaţia de cezariană: recuperarea e diferită

Cu greu mă aşezam să stau jos după prima naştere. Perioada de recuperare a durat ceva timp atunci. În schimb, după operaţia de cezariană nu a fost nevoie de spray-ul cu lidocaină sau de perna specială pentru stat jos.

Balonarea şi gazele intestinale… offf

Imediat după operaţia de cezariană am simţit mult timp că sunt balonată. Să nu mai spun de faptul că flatulenţa era însoţită de dureri. Noroc cu medicamentele pe care mi le-au dat în maternitate şi care şi-au făcut treaba de fiecare dată. Medicul mi-a explicat că sunt normale.

Operaţia de cezariană: m-am obişnuit greu cu incizia

Mult timp după operaţie mi-a fost frică să mă uit la incizie. Nu ştiu de ce, dar am reuşit să pun mâna pe ea abia după câteva luni. Şi a fost ciudat şi atunci. În plus, mai mereu o simţeam amorţită, iar acest lucru mă speria. La început am simţit mici înţepături, dar doar într-o anumită porţiune din incizie. Doctorul mi-a spus că e normal şi că de obicei este mai dureroasă zona unde se termină cusăturile.

Zona inciziei, preferata copiilor

Îl ridicam pe bebeluş în braţe şi inevitabil mă atingeam în zona inciziei. Să nu mai spun de momentele când îl alintam pe cel mare, iar el îmi dădea cu mâna sau cu piciorul în incizie. Mult timp după operaţia de cezariană am simţit că incizia era locul preferat de dat cu piciorul sau cu mâna.

Operaţia de cezariană: ridicatul şi aplecatul, cu limite

Mi s-a spus încă din maternitate că nu am voie să-l ridic în braţe pe băiatul mai mare, să duc coşul cu rufe sau orice obiect care este mai greu. Şi uite aşa picioarele au fost de un real folos de fiecare dată când scăpam câte ceva din mâini pe jos. La fel de greu îmi era să-mi ridic pantalonii sau să mă epilez pe picioare. De mare, mare ajutor a fost atunci soţul.

Activităţile zilnice sunt greu de făcut

Simţeam dureri când râdeam, când tuşeam sau când strănutam. Şi chiar durea destul de tare. De fiecare dată când râdeam, tuşeam sau strănutam îmi puneam o pernă în zona operaţiei ca să aplic puţină presiune. Soţul meu a fost şi cel care putea să ţină pasul cu băiatul mai mare când ieşeam la plimbare în parc. Să nu mai spun că dura mult să mă îmbrac, să îmi pun pantofii, să mă închei la geacă, iar soţul mă aştepta ceva timp în maşină.

Operaţia de cezariană: încă îmi e dor să dorm pe burtă

Tare mult am aşteptat să nasc şi să pot să dorm pe burtă, cu faţa în pernă, nu doar pe o parte sau pe spate. Şi degeaba. Îmi era greu să fac asta chiar dacă au trecut multe luni din momentul operaţiei. După mai bine de un an am reuşit să dorm în cele din urmă pe burtă.

Sursa: totuldespremame.ro; its-kids.ru