Valorile normale ale ALT și AST la copii: cauzele posibile ale abaterilor
Alanin-aminotransferaza (ALT) și aspartat-aminotransferaza (AST) sunt enzime prezente în celulele multor organe și țesuturi. Cea mai mare cantitate a acestora se regăsește la nivelul ficatului. Valorile normale ale ALT și AST diferă ușor în funcție de vârsta copilului. Creșterea acestor indicatori este, cel mai adesea, asociată cu afecțiuni hepatice sau intoxicații, în timp ce scăderea lor poate fi legată de deficitul de vitamina B6 sau de insuficiența renală. Aceasta nu este, însă, o listă completă — cauzele abaterilor acestor valori vor fi detaliate în continuare.
Valorile normale ale ALT și AST la copiii cu vârsta sub un an și peste un an
Enzimele ALT și AST sunt sintetizate în interiorul celulelor și participă la metabolismul aminoacizilor. În sânge, acestea ajung doar în cantități limitate. Valorile crescute, identificate printr-o analiză biochimică, indică distrugerea celulelor hepatice sau ale altor organe.
Nivelul normal al AST la copiii sub 12 luni este de până la 36 U/l. După vârsta de un an, valoarea normală scade la 31 U/l. Valorile normale ale ALT diferă ușor, respectiv:
- la copiii cu vârsta de 1–12 luni — până la 27 U/l;
- la copiii peste 1 an — până la 22 U/l.
La copii, nu există diferențe în funcție de sex. La bărbații adulți, valorile normale sunt mai ridicate.
Cauzele creșterii valorilor
Dacă la un copil ambele enzime prezintă valori semnificativ crescute, poate fi suspectată o distrugere masivă a celulelor hepatice. O astfel de situație poate apărea în cazul:
- hepatitelor virale A, B sau C;
- intoxicațiilor;
- tumorilor hepatice aflate în evoluție;
- cirozei.
Valorile crescute cu 5–10 unități sunt adesea legate de administrarea unor medicamente toxice, precum antibioticele.
Dacă la copil este crescut doar nivelul ALT, cel mai probabil există probleme la nivelul sistemului hepatobiliar. Printre cauzele mai puțin frecvente se numără:
- anoxia acută;
- insuficiența cardiacă;
- distrofia musculară;
- infarctul miocardic;
- pancreatita severă;
- arsurile grave.
Creșterea nivelului de AST, în condițiile în care ALT rămâne normal, nu este întotdeauna legată de probleme hepatice. O astfel de situație poate apărea:
- în cazul afecțiunilor inflamatorii ale miocardului și ale mușchiului cardiac;
- în cazul infarctului;
- în dermatomiozită;
- în hipotiroidism;
- în ocluzia intestinală.
Mai rar, aceasta poate indica ciroză, hepatită acută sau metastaze hepatice. La femeile adulte, nivelul de aspartat-aminotransferază crește, de asemenea, pe fondul sarcinii.
Printre alte cauze posibile ale abaterilor de la normal se numără:
- creșterea nivelului de glucoză, în cazul diabetului zaharat;
- dezechilibre hormonale;
- nivel ridicat de colesterol;
- obezitatea;
- stresul prelungit;
- alimentația necorespunzătoare;
- infecțiile parazitare (helmintiaze).
Uneori, abaterile din analize sunt moderate și sunt identificate întâmplător, fără să existe simptome evidente ale unei boli.
De ce pot crește ALT și AST după o boală
La copii, nivelul ALT și AST poate crește temporar după infecții respiratorii virale acute, gripă, infecții intestinale și alte boli virale. Uneori, aceste modificări persistă în analize câteva săptămâni după vindecare și revin treptat la normal, fără a fi necesar un tratament special.
După infecții virale și episoade de febră ridicată, ficatul copilului se poate reface treptat, motiv pentru care valorile nu se normalizează întotdeauna imediat. În cazul unor abateri moderate și al unei stări generale bune, medicul recomandă adesea repetarea analizei după câteva săptămâni.
Când este periculoasă creșterea ALT și AST la copil
Abaterile mici ale ALT și AST la copii nu indică întotdeauna o boală severă. Totuși, în cazul unei creșteri semnificative a valorilor, al înrăutățirii stării generale sau al apariției unor simptome suplimentare, copilul trebuie neapărat investigat.
Este necesar un consult medical de urgență în cazul apariției următoarelor semne: îngălbenirea pielii și a ochilor, stare de slăbiciune accentuată, vărsături, dureri în zona hipocondrului drept, urină închisă la culoare, scaun deschis la culoare, febră sau somnolență pronunțată. Este considerată, de asemenea, un semn periculos creșterea enzimelor de mai multe ori peste valoarea normală, în special dacă indicatorii continuă să crească.
Afecțiuni în care nivelul enzimelor scade
Scăderea nivelului de transaminaze din sânge este întâlnită mai rar. Valori ale AST și ALT sub limita normală pot fi observate:
- în cazul deficitului de vitamina B6;
- în insuficiența renală;
- în cazul unei concentrații scăzute de piridoxal-fosfat, cofactor al aminotransferazelor.
Uneori, abaterea este legată de reducerea numărului de celule care sintetizează aceste enzime, de exemplu, în cazul unor necroze extinse ale organelor sau al hepatitelor cronice.
Pregătirea pentru investigație
Recoltarea sângelui se face dimineața, pe nemâncate. Cu 2–3 zile înainte de vizita la laborator, este recomandat să fie evitate alimentele grele — mâncărurile grase, prăjelile, produsele cu un conținut ridicat de zahăr —, precum și administrarea de medicamente.
Nivelul de AST și ALT poate fi influențat de administrarea următoarelor medicamente:
- izoniazidă;
- furosemid;
- cianocobalamină (cianokit);
- sulfasalazină;
- sulfapiridină;
- dobesilat de calciu;
- doxiciclină.
Compușii fluorurați și citratul inhibă acțiunea acestor enzime. Utilizarea unor astfel de substanțe înainte de analiză nu este recomandată.
Investigații suplimentare
Pentru stabilirea unui diagnostic, rezultatele analizei biochimice nu sunt suficiente. Adesea, acești indicatori rămân în limite normale, chiar și în prezența unor afecțiuni severe, sau cresc ușor pe fondul unei stări generale de sănătate bune. Necesitatea unor investigații suplimentare este stabilită în funcție de situația concretă. Este recomandată continuarea investigațiilor în cazul existenței unor simptome sau al unui istoric familial nefavorabil.
În cazul suspiciunii unor afecțiuni hepatice, sunt recomandate:
- ecografie a organelor abdominale;
- hemoleucogramă completă;
- analize de laborator pentru evaluarea nivelului de albumină și bilirubină.
Dacă la copil apar semne de probleme cardiace, se efectuează ecografie cardiacă și electrocardiogramă (ECG). Pentru evaluarea coagulării sângelui, se realizează o coagulogramă.
Pentru diagnosticarea afecțiunilor renale, se recoltează o analiză generală de urină, se evaluează nivelul de creatinină, iar rinichii sunt examinați prin ecografie și radiografie cu substanță de contrast.
Printre investigațiile suplimentare recomandate se numără:
- analiza glicemiei, pentru excluderea diabetului zaharat;
- screeningul pentru hepatitele virale — în cazul identificării anticorpilor specifici unei infecții, se recomandă investigații suplimentare;
- examenul pentru enterobioză, pentru identificarea paraziților;
- fibroscan, pentru evaluarea gradului de fibroză hepatică;
- biopsie hepatică — în cazul suspiciunii unei afecțiuni oncologice.
Interpretarea de sine stătătoare a rezultatelor analizelor are o valoare informativă redusă, întrucât evaluarea acestor indicatori ține cont nu doar de valoarea propriu-zisă, ci și de raportul dintre ele.
Abaterile minore ale ALT și AST la copiii cu vârsta sub un an nu indică, întotdeauna, o boală. În cazul unei creșteri semnificative a valorilor, este necesară continuarea investigațiilor pentru identificarea cauzei, întrucât diagnosticarea și tratamentul timpuriu ajută la rezolvarea majorității problemelor, înainte de apariția unor complicații.
