Top 3 anxietăți de mamă care apar când copilul merge în colectivitate
- 2024-05-13
- 11473
Pentru toate mamele, momentul în care copilul merge la grădiniță sau la școală este unul plin de emoții, adesea chiar contradictorii. Atât de puternice în unele cazuri încât se poate ajunge cu ușurință la un alt nivel, acela al anxietății. O anxietate alimentată de diverse motive, de diverse frici.
Din câte îngrijorări poate să aibă (sau să își creeze!) o mamă, în fruntea topului stau frica de îmbolnăvire, teama de faptul că micuțul nu se va putea adapta la noua rutină și la noile rigori și aceea că nu va fi acceptat și plăcut fie de copii, fie de educator sau învățător.
Teama de îmbolnăvire
Sigur, este o teamă justificată, pentru că îmbolnăvirile în colectivitate sunt inevitabile. Este firesc să-ți faci griji pentru copil și deloc surprinzător să mai și exagerezi câteodată, când vine vorba de sănătatea lui. Dar a trăi permanent cu această teamă nu îl va proteja de virusuri și bacterii. Când această frică pune stăpânire pe viața ta și nu te părăsește zi și noapte, mai ales dacă cel mic nu are vreo boală preexistentă, în mod cert e un semnal de alarmă. Dar nu e o problemă fără rezolvare! Discută acest aspect cu medicul de familie sau cu un specialist și urmează sfaturile lor. Nu rămâne blocată în această îngrijorare, simțind că ai permanent o sabie deasupra capului. Mai de folos îți va fi să te informezi cu privire la simptomele celor mai comune afecțiuni (bolile copilăriei, viroze, afecțiuni de sezon etc) ca să le poți recunoaște imediat și, acolo unde este posibil, să iei măsuri pentru a le preveni.
În ciuda îngrijorării legitime legate de sănătate, este mai important ca mamele să-și amintească faptul că și grădinița, și școala, sunt mai presus de orice medii benefice dezvoltării sociale și educaționale pentru copiii lor. Și că esențial este să se concentreze și să încurajeze partea pozitivă a acestei experiențe.
Teama că nu se va putea adapta rutinei și rigorilor
Sunt puțini copiii care se adaptează din prima săptămână de gradiniță sau școală. Pentru ei este un mediu nou, necunoscut, o schimbare majoră. Însă nu ei se tem de aceste lucruri, cât se tem părinții de separarea (pentru câteva ore pe zi!) de copii. Anxietatea mamelor își are rădăcinile mai degrabă în poveștile auzite la alți părinți, în experiențele lor dificile, în care copiii au avut dificultăți de adaptare. Ele dezvoltă teama că și copiii lor vor putea întâmpina aceleași probleme, neluând în considerare faptul că fiecare copil este unic și are propriul ritm de adaptare la schimbări și la noi medii.
De asemenea, o altă sursă de anxietate o reprezintă presiunea academică pusă pe copii încă de la începutul grădiniței sau școlii. Cel puțin când este vorba de școală, la noi în țară se pune accent pe performanță, și atunci e firesc ca părinții să se teamă că cei mici ar putea să nu facă față cerințelor. O comunicare deschisă cu educatorii/învățătorii poate ușura tranziția pentru copil, ceea ce poate reduce și anxietatea părinților.
Teama că nu va fi apreciat/acceptat de colectiv și de educatoare/învățătoare
A trăi cu această frică arată că mai degrabă părintele are o traumă, că în propria copilărie au existat probleme de acceptare și integrare. Că stima de sine i-a fost puternic zdruncinată. Este important ca mamele să-și gestioneze propriile emoții și anxietăți pentru a putea oferi un suport stabil și cald copiilor lor. În loc să fie dominate de teamă, trebuie să se concentreze pe sprijinirea bunăstării emoționale a copilului lor în această tranziție și să-și arate disponibilitatea pentru o comunicare deschisă, de a asculta și de a rezolva îngrijorările reale ale copilului, dacă acestea chiar există cu adevărat. Practicile de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, exercițiile fizice regulate sau jurnalul de reflecție, pot fi extrem de benefice. În situațiile în care stresul și anxietatea parentală indusă de acesta nu pot fi controlate prin metodele pe care le are la dispoziție, ar fi bine ca părintele să se adreseze unui medic.
Anxietatăți de mamă care afectează copiii
Potrivit MedicalNewsToday, care citează o recenzie din 2019 care a analizat 25 de studii, copiii ai căror părinți aveau o tulburare de anxietate prezentau un risc semnificativ mai mare de a dezvolta și ei tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate de separare sau fobie specifică. Aceeași sursă subliniază faptul că un părinte anxios ar putea să-l învețe pe copil, în mod neintenționat, că anumite situații sunt de temut, pentru că ei înșiși se tem de ele.
Părinții pot și trebuie să găsească și să exerseze modalitățile de a controla stresul. Când copiii văd că părintele folosește strategii pentru a-i face față, vor învăța cum să-i facă față ei înșiși. Recomandarea pentru părinți este să încerce să adopte o atitudine calmă în fața copilului, fiind totodată atenți la cuvintele folosite și la expresiile faciale.