Opinie: În sate părinții nu sunt impuși să adune bani pentru școală și grădiniță

Angela Cibotaru Starinschi este ofițerul de presă al Centrului Național Anticorupție, dar și mamă a doi copii, s-a dat cu părerea referitor la fenomenul corupției în educație menționând că la sate, deși profesorii și educatorii au aceleași salarii, părinții nu sunt impuși să adune fonduri pentru necesitățile instituțiilor și suplimente pentru salariile angajaților. În același timp, Angela Cibotaru Starinschi a anunțat că CNA pregătește o campanie amplă cu scopul de a eradica fenomenul corupției în educație și medicină. Mai multe despre părerea ei și despre campanie aflați din articol.

Am ajuns azi la o concluzie foarte tristă, după ce am vorbit cu mai multă lume despre taxele informale în educaţie. Nu în zadar se spune că veşnicia s-a născut la sat şi tot satul e cel care ne dă o lecţie de viaţă. Dură, dar adevărată.

1. Învăţătorii/educatorii de la sate primesc acelaşi salariu ca şi cei de la oraş. Ei NU percep taxe pentru fundaţii şi nu bagă „sula în coasta" părinţilor că fără aceste fonduri, şcoala se risipeşte şi copiii au condiţii proaste de instruire.

2. Părinţii de la sate NU vin cu iniţiative de genul „haideţi ş-om face nişte dulăpioare sau haideţi să strângem nişte bani pentru xerox, pentru apă de băut, pentru o tablă nouă” că „pe asta nu se mai vede scrisul”, pentru un televizor sau laptop „că trebuie să le demonstrăm copiilor noştri nuştiu ce", pentru termopane, pentru plafoane, pentru linoleum, pentru jaluzele... pentru, pentru, pentru.

3. Lumea de la sat NU obişnuieşte să facă grupuri pe facebook sau pe viber în care să scrie „strângem câte 100 de lei pentru...", sau „încă nu aţi achitat pentru fundaţie” sau „haideţi să nu punem în situaţie pe doamna diriginte să roşească în faţa directorului" etc.

4. Nu prea am auzit ca lumea de la sat să vorbească despre taxe de înmatriculare sau să spună „aţi ştiut că această şcoală/grădiniţă presupune şi nişte cheltuieli, deci mergeţi în alt sat şi aranjaţi-vă copilul acolo. Bugetul de stat nu acoperă toate necesităţile!”.

5. La sat lumea o duce greu. Foarte greu. Învăţătorul/educatorul nu pleacă mai devreme decât un învăţător/educator din oraş. Pleacă acasă ca să muncească „în al doilea schimb şi poate în al treilea”.

La noi, la Chişinău e cu totul altfel. Aceleaşi probleme ca la sat, doar că aceste probleme sunt abil transpuse pe umerii unor părinţi, utilizaţi ca portavoce a unor manageri de instituţii. „Părinţii isteţi” pun această problemă pe umerii celorlalţi părinţi. Pe umerii celor care sunt puşi în faţa unei axiome: „dau pentru binele copilului meu”, „dacă nu voi da, copilul meu va fi discriminat”, „dacă dau toţi, eu cum să nu dau?”...

Şi acum concluzia zilei: să se mândrească Chişinăul că e capitala ţării, că e centrul civilizaţiei şi că aici sunt cele mai bune instituţii de învăţământ! Însă tot aici, la Chişinău, înfloreşte şi creşte ca pe drojdii acest fenomen ruşinos al plăţilor informale şi al mitei în Educaţie. Cum să scăpăm de el? Să începem a pune oamenii la puşcărie? Profesorii? Directorii? Părinţii? Trist. Trist de tot...

În continuare Angela Cibotaru Starinschi a anunțat despre o campanie pe care urmează să o lanseze CNA pentru eradicarea corupției în educație și medicină.

Doar o sută de metri ne mai despart de acea campanie, pe care o vom începe pentru prevenirea şi contracararea fenomenului corupţiei în Educaţie şi Medicină. O campanie mare şi, sper, cu rezultate frumoase pentru toţi cetăţenii acestei ţări.

Dacă, într-un an-doi, vom scăpa definitiv de molima banilor plătiţi pentru servicii garantate de stat, eu, cel puţin, mă voi simţi împlinită. Voi zice că personal am făcut ceva pentru copiii mei, pentru copiii prietenilor mei, pentru toţi copiii din Republica Moldova, pentru familiile lor, pentru toţi cei care astăzi se mai gândesc dacă e timpul să-şi ia viaţa în valiză şi să plece de aici.

Avem un plan ambiţios care va atrage multe critici în adresa CNA. Vom fi acuzaţi că intervenim pe domeniile prost plătite. Că vânăm oamenii în halate albe şi oamenii care ne educă odraslele. Eu cred însă în succesul acestui plan. Ce vrem să facem, cum vom face, unde vrem să ajungem - vă spunem în curând.

Până atunci, în calitate de cetăţean, vă întreb: 
* Ar fi oare o idee bună, pentru cei care ţin neapărat să ajute şcoala, ca impozitul de 2% să-l direcţioneze pentru Educaţie?

* Ar fi bine oare ca toţi cei care vor să contribuie pentru dezvoltarea sistemului Educaţiei să-şi păstreze anonimatul? 

* Ar ajuta cumva sistemul, fie cel al Educaţiei sau al Sănătăţii, dacă oamenii ar dona, aşa cum se face în toată lumea, dar aceste donaţii ar veni din inimă, nu cu „pistolul la tâmplă”?

Foto: facebook.com; impacttv.md; adevarul.ro