Jurnalista Mariana Jacot povestește despre adaptarea fiului ei de nici 2 ani la grădiniță

Jurnalista Mariana Jacot, mămică tânără cu un băiețel de 1,7 ani, a anunțat recent că Mihăiță a început să frecventeze grădinița. Acest moment este emoționant și pentru copil, dar și pentru părinți. În context am decis să aflăm detalii despre cum s-a adaptat micuțul la grădiniță și ce au făcut părinții ca să-l pregătească. Aflați detalii chiar din spusele jurnalistei.

Mihai, băiețelul nostru, are 1,7 ani. Pentru unii e mic, pentru noi, însă, e deja atât de mare. Inițial, am optat pentru o bonă. Dar, cum cerințele noastre erau mari, costurile creșteau. Voiam o bonă pentru Mihai care să-i citească, să-i vorbească mereu și să iasă la plimbare, activități pe care le făceam zilnic cu el.  Doar că cerințele noastre părintești nu satisfăceau piața, așa că am decis că e mai oportun să alegem o grădiniță. Bineînțeles, inițial, am optat pentru una de stat, deoarece e mai ieftină. Dar peste tot am primit același răspuns: „măcar doi ani și două luni....”. Așa că am decis să-l dăm la o grădiniță privată. În primul rând, am optat pentru o grădiniță unde se stă foarte mult afară, unde se mănâncă sănătos, multe fructe, și se aerisesc grupele des, adică geamurile se deschid și copiii nu stau îmbrăcați gros. Și unde este o atmosferă calmă, educativă. E bine aici unde merge, pentru că sunt puțini în grupă. Deocamdată, sunt cinci, dar, până se va completa grupa, adică vor fi 12 copii. Și sperăm să rămână tot atâția. Dacă vor lua mai mulți copii, nu este exclus că-l vom retrage. Un alt avantaj este că în grupă sunt camere de supraveghere și-mi pot vedea copilul oricând doresc. Nu am avut vreo condiție ca părinți. Doar ca să achităm abonamentul lunar și să aducem certificatele care confirmă că Mihai e sănătos.

Foarte ușor s-a adaptat. Și nu exagerez deloc. Prima zi, Mihai a rămas până la ora 12.00, adică 4 ore. A făcut cunoștință cu grădinița, cu educatoarea, a luat prânzul acolo, iar somnul l-a făcut acasă. A doua zi, a rămas pentru toată ziua. Deși aveam foarte mari dubii și eram îngrijorată în privința comportamentului, Mihai a adormit destul de ușor. Și educatoarea mi-a confirmat. I-am dat de acasă iepurașul – jucăria lui preferată - și împreună fac nani. Cred că, în primele zile, el nu prea realizase ce se întâmplă. Pentru că abia a treia și a patra zi era deja mai morocănos.

S-a adaptat ușor, cred eu, pentru că a mai stat cu alte persoane înainte de grădi. Adică nu a fost ruptură bruscă de mami. Mihai a stat foarte mult cu ambele bunici. Ele îl adormeau, îl scoteau la plimbare, îi citeau și se jucau. Așa că pot zice că a trecut cu succes prima săptămână de grădiniță. Fără viroze și fără multe lacrimi, adică deloc. Și asta bucură. Văd că au diferite activități. Chiar dacă-s mici, îi implică în activități, desenează, se joacă cu plastilina, au ore de pian, adică ei ascultă și dansează, oră de engleză. Într-o zi și temă pentru acasă a avut. Ce am observat este că Mihai a început să vorbească și mai bine. Spune clar multe cuvinte. Dimineața ne despărțim cu multe zâmbete și îmbrățișări: „Pa pa, mama. Besc. (n.r. Pa pa, mama. Te iubesc)”. Și de ce mai am eu nevoie, dacă el e fericit?  Noi, în general, încercăm să-i dăruim cât mai multă iubire, independență în tot ce facem, îl stimulăm să aibă gândire liberă și fără prea multe NU-uri. Dar, când e cazul, suntem extrem de exigenți.

Dar, da, înainte de a-l duce la grădiniță, am discutat foarte mult cu Mihai. Noi îl tratăm matur, nu ne gândim că e copil și nu înțelege. Ba da, el înțelege foarte mult. Și asta mi-a demonstrat nu doar o dată. I-am povestit că urmează să meargă la grădiniță, că acolo vor citi mult. Mihai, deși e încă micuț, știe ce înseamnă cărți. Dimineața când se trezește zice: „- Mama, tește! ( n.r. mama, citește)”. I-am mai spus că la grădiniță vor fi mulți copii cu care se va juca și că el iubește copiii și uite că asta e o șansă să fie cât mai mult împreună. I-am zis că educatoarea este o doamnă care-l iubește și îl va învăța la fel de multe lucruri cum îl învățam eu.

Psihologic ne-a pregătit literatura pe care am citit-o până acum despre copii și imunitatea acestora în primii ani de viață. Nu știu dacă e cazul să menționez, dar noi ținem cont foarte mult de sfaturile cunoscutului pediatru din Ucraina, Evghenii Komarovskii. Ne-am conformat cu gândul că da, în primii ani de grădiniță, copiii răcesc, și asta e normal. Imunitatea lui Mihai nu am întărit-o special, cu o lună sau două înainte de a merge la grădiniță. Datorită sfaturilor pe care ni le-a dat și pediatra lui Mihai, din start am început un stil de viață imun, să zic așa. De mic a fost spălat pe fața cu apă rece, l-am clătit în baie cu apă rece, îi dau apă rece sau lactate din frigider. Apoi, diversificarea. Mâncarea i-am pregătit-o la abur, fără sare și zahăr, plus multe fructe și legume din grădina bunicilor, care conțin toate vitaminele necesare. Apoi, căciula. Eu nu-i pun căciulă pe cap decât dacă afară sunt 13 grade și simt și eu frigul. La fel și cu hainele, nu-l îmbrac gros, categoric. Acasă, stăm foarte mult cu geamurile deschise. Hidratarea, la fel, este foarte importantă, doar apă și fără sucuri din comerț. Și mult, mult timp petrecut afară.  Vreau să cred că astfel i-am întărit imunitatea lui Mihai. Cred că imunitatea copilului nu înseamnă pastile de Vitamina C, dar un mod de viață sănătos. Ah, da, și poate cel mai important lucru, cel mai bun vaccin este laptele matern. Da, eu încă alăptez. Știu că unii sunt categorici că la 1 an și 7 luni copilul e mare, mănâncă de toate și deja nu trebuie alăptat, dar eu simt altceva. Așa că îl voi alăpta până la 2 ani, cel puțin.  Anume alăptatul ne conectează pe ambii după o zi de grădiniță.

În ceea ce privește imitarea grădiniței, nu știu dacă am făcut ceva special. Poate o singură dată, dacă nu greșesc, am imitat o scenă cum va fi la grădiniță. Adică, am luat două jucării și imitam cum e la grădiniță, dar în rest, nu am făcut nimic neobișnuit.

Începutul frecventării grădiniței implică forte multe cheltuieli. Pentru abonamentul lunar sunt cele mai mari. Apoi,  pentru haine, cărți, încălțăminte. În general, începutul frecventării grădiniței a presupus cheltuieli care au depășit suma de 5 mii de lei, asta fără exagerări.

După ce l-am născut pe Mihai, eram sigură că voi sta acasă până împlinește trei ani. Apoi, după ce a împlinit un an, am observat că am nevoie de mai multă comunicare și interacțiune cu oamenii. Specificul maternității, știți voi, și, probabil, și specificul meseriei mele. Nu știu dacă este o necesitate să dai copilul la grădiniță mai devreme de 3 ani, atât timp cât părinții îi pot oferi timp suficient și educația necesară. Din moment ce părinții sunt implicați în alte activități, cum ar fi serviciul, iar acest timp prevalează timpul petrecut cu un copil, atunci, da, credem că este important să fie dus copilul la grădiniță. Pentru că acolo este în altfel de mediu, mai bine decât să stea acasă în fața televizorului sau la telefon.

Pentru educația și viitorul copilului știu că este important și esențial ca mama să fie alături de copil, cel puțin primii trei ani. Dar cred că părinții se pot conecta foarte ușor la un copil prin joacă, iubire și dăruindu-i zâmbete și energie pozitivă. Până la urmă, o familie fericită este atunci când toți sunt în armonie. Oricât de mulți bani ai avea, copiii au nevoie de părinți fericiți, iubire și dragoste, dar nu de jucării, bomboane și haine scumpe de brand. Cât privește necesitatea femeilor de a reveni la serviciu, acesta este un subiect foarte larg. Și o să zic aici o părere  personală, dar nu vreau să jignesc alte mămici care stau acasă cu copiii lor, atât cât simt ele. Mi se pare destul de OK ca o femeie, după ce naște,  să se întoarcă  mai devreme la lucru, dacă simte asta și își permite acest lux. 

Eu cred că în Republica Moldova copiii ajung să fie dați la creșă la o vârstă destul de mică, mai mult, din necesitatea financiară a familiei, decât satisfacția profesională a femeilor. Apropo, nu ar fi rău dacă și grădinițele de stat ar începe să primească copii la grădiniță de la un an jumătate.

Eu mai stau acasă până când Mihai împlinește doi ani, ulterior, mă gândesc să revin treptat la muncă, cu un regim întreg. Acum, sunt implicată într-un proiect și am de scris câteva subiecte importante. Am decis că vreau să ies la muncă pentru confortul meu psihologic și financiar, bineînțeles. Consider că am investit suficient de multă educație în Mihai și vom continua să o facem, necondiționat. Dar de acum înainte e rândul celor cu studii în domeniu să completeze golurile. Mihai e un copil foarte activ și necesită foarte multă atenție, iar grădinița e locul perfect.

Foto: arhiva personală