O singură zi din viața medicului pediatru Liliana Vișnevschi-Rusnac presupune energie și pasiune, atât cât poate avea un om… și încă un pic. După ce i-am urmărit activitatea unei zile îndeaprope, ne-am pomenit că ne întrebăm – oare câți copii a tratat, sau și mai și, câți copii a salvat în cei zece ani de activitate pediatrică. Probabil mulți... așa cum i-a dictat Hippocrates.

 

06.30 – este ora la care mă trezește, de ani buni, ceasul meu biologic, chiar și în zilele când nu trebuie să ies nicăieri. Urmează rutina de dimineață, care îmi răpește fix o oră - pregătirea dejunului pentru copii, care ramân dormind (e vacanţă doar!), îngrijirea florilor, care iată-iată ne vor bucura privirea cu o nouă înflorire. Astfel, cele 20 de minute rămase le savurăm cu soţul în linişte, servind cea mai delicioasă cafea, pregătită de el. Între timp discutăm planurile pentru ziua ce începe.

07.50 – pornesc spre serviciu, cu zâmbetul pe buze și moralul ridicat. Apropo, mă gândeam azi în drum spre serviciu, ce aș fi povestit despre viața mea, dacă nu eram medic... Cred că, viața mea nu ar fi fost atât de… plină şi interesantă.

08.20 - am ajuns la Spitalul Internațional Medpark. Până începe şedinţa, reușesc să dau câteva telefoane părinților unor copii, care s-au externat recent din staționar. Slavă Domnului, copiii sunt bine. Două familii chiar se pregătesc să plece la mare.

08.30 – a început „volanta” matinală la Spitalului Medpark.

08.45 – şedința Departamentului Pediatrie. Alături de alți patru colegi pediatri și cu încă o cafea în față, am discutat și apreciat cazurile neclare, dificile, programul de activitate pentru ziua ce urmează și am făcut concluzii, referitor la ziua precedentă.

 

 

9.00 – am efectuat vizita micilor pacienți din staționar. Chiar dacă afară termomentrul ajunge la 40 grade Celsius, bolile sistemului respirator nu cedează - pneumonii,  bronșite obstructiv acute, infecții virale cu febră înaltă, astm bronșic etc.

09.30 – am primit primul pacient (din motive lesne de înțeles nu voi posta imagini cu pacienții mei)– un băiețel drăgălaș de un anișor, venit cu mama la un control de rutină. Ce bine ar fi dacă toți copii ar veni la spital anume pentru vizite profilactice! Am apreciat indicii de dezvoltare, printre care raportul dintre greutate/vârstă și talie/vârstă a micului pacient. L-am felicitat pentru creșterea armonioasă și l-am invitat pentru o următoare vizită profilactică.

 

 

10.00 – am consultat următorul copilaș. Avea dureri de urechiușe, și din păcate o otită scăpată de sub control.

10.30 – următorul pacient este un copil chinuit de tuse de lungă durată, la care de două zile s-a asociat febra. Am indicat și examinat radiografia, am apreciat tactica de tratament, luând în consideraţie acuzele, starea copilului, datele auscultației, rezultatele analizelor de sânge. 

11.00 – încă o fetiță cu pneumonie și o mămică înlăcrimată. Din păcate, copilul ei face parte din categoria celor frecvent bolnavi. Urmează o nouă internare.

 

 

11.30 – un alt copil venit tocmai din Rezina, care tușește de mai bine de șase luni, cu spitalizări repetate în spitalul raional,  s-a adresat pentru a aprecia cauzele tusei cronice. Am selectat câteva analize de laborator şi un test funcţional, care ne-ar ajuta.

12.00 – următorul pacient este un băiețel cu bronhopneumonie. Din păcate, am fost nevoită să întrerup pentru 10 minute consultația și să urc la etajul trei în staționar, pentru că un bebeluș de patru luni a făcut febră repetată. Am modificat ușor schema de tratament și am coborât pentru a continua examenarea băiețelului cu bronhopneumonie. 

12.30 – Încă două consultații, dintre care una la telefon a unui copilaș aflat la odihnă cu părinții în Grecia. Micuțul are febră și vomă. Cel mai probabil a făcut o insolație sau debutează o enteroviroză. Am explicat metodele de combatere a febrei, de prevenire a deshidratării şi importanţa examinării medicale la lucrătorul medical de pe loc.

13.00 – 14.00 este ora mesei, de care uneori pot să nu beneficiez, mai ales în zilele aglomerate. Azi, însă, merg să iau în tihnă prânzul. Am reuşit să mai examinez o dată pacientul din staţionar şi să mă asigur că febra a început să cedeze. După masă, mai am o jumătate de oră la dispoziție, așa că am decis să citesc ultimele publicații, articole și inovații, or, cum numesc eu asta – sistematizarea ultimelor noutăți din domeniu.

 

 

14.00 - 16.30 – urmează alte cinci consultații, cu alte diagnoze diferite – bronşită obstructivă acută a unui copil de 10 luni, amigdalită acută, deficit de creştere, pielonefrită acută în debut ş.a. Un copilaş a avut nevoie de spitalizare. 

16.30 – am efectuat încă o vizită a copiilor din staționar, pentru a verifica rezultatele analizelor colectate dimineaţa și pentru a decide dacă tratamentul medicamentos pentru a doua zi trebuie ajustat.

17.00 – am finalizat încă o zi de muncă. Cu inima împăcată, dar şi cu o doză de grijă legată de starea unui pacient (ca în fiecare zi, de altfel), pornesc spre casă.

18.00 – facem cu toată familia o plimbare. Din păcate, aceste plimbări nu sunt o obișnuință, dar am profitat de revenirea recentă a lui Cătălin de la studii din Austria și am ieșit la o gură de aer în afara casei. Între timp am primit câteva telefoane de la rudele și prietenii, care au ținut neapărat să vorbească cu Cătălin.

 

 

20.00 – am revenit în casă când temperaturile tropicale de afară au mai scăzut din intensitate. Mă aștepta o lădiță de zmeură, gata să „meargă spre congelator” și câteva borcane curate pregătite de cu zi de fiica Mădălina. Între timp, discutăm pe marginea lecturii de vară a Mădălinei, analizăm şi apreciem acţiunile eroilor principali. 

 

 

23.30 – este ora când merg, de obicei, la culcare. Azi însă mă rețin un pic.

Finisez ultimele detalii ale proiectului “O zi din viață”,  și țin să vă spun că aștept cu drag să ne intâlnim la “Șezătoarea mamelor” care va avea loc mâine pe data de 30 iunie.

P.S. Ce păcat că ziua are doar 24 de ore. Atâtea am mai reuşi...

 

Foto: Arhiva personală