Natalia Perjan, cunoscută ca Natka Minunatka, vorbește despre pasiunea pentru gastronomia artizanală și despre visul de a deschide o brutărie

Îi zice Natalia Perjan, iar în comunitatea Facebook este cunoscută ca Natka Minunatka. Pe noi ne-a cucerit prin publicarea minunatelor rețete de dulceață din flori de mac, de trandafirată, de pâine cu maia și făină din secară, și multe altele. Astfel că am decis să aflăm mai multe despre ea și despre proiectul său de suflet – Iarba Noastră.  Natalia are 3 feciori, este biolog și artizan, iar  Iarba Noastră este un proiect care cuprinde toată activitatea sa legată de artizanat: pâinea și atelierele de coacere a acesteia, ceaiurile presate din plante și uleiurile presate din tot felul de plante locale. În continuare ne povestește chiar ea despre activitățile sale.

Iarba Noastră este un proiect născut din pasiunea pentru tot ce este natural, local și curat... Este un spațiu  de gastronomie artizanală cu scopul de  valorificare, redescoperire a rețetelor cu plante comestibile, uitate sau neglijate, din flora spontană. Un spațiu virtual  deocamdată, dar în scurt timp îmi doresc să devină o realitate unde voi putea desfășura ateliere de pâine, de gătit, unde participanții vor avea posibilitatea să macine grâu la moara de piatra, să preseze la rece ulei din diferite semințe, să coacă pâine și turte în cuptor pe lemne...

Risc să par primitivă (râde) pentru că puțini contemporani coc pâinea de fiecare zi acasă. Am pornit cu coptul acum  vreo 14 ani în condiții de casă, a fost o preocupare de alimentația copiilor, am început să studiez proveniența produselor și am constatat că nu am de unde cumpăra un produs calitativ. De fapt, tot timpul gastronomia m-a preocupat, îmi place să gătesc acasă și sunt foarte atentă la calitatea ingredientelor, îmi place să gătesc simplu, din produse locale și de sezon. Studiez varietatea de plante și legume neglijate sau uitate, dar care au alcătuit alimentația de baza a strămoșilor noștri. Păstârnacul, măcrișul, loboda, iarba grasă, guliile, lintea, bobul, năutul, cânepa, inul, meiul, mălaiul și multe altele... Este o conexiune cu natura atunci când pornesc să rătăcesc pe meleagurile din apropierea gospodăriei de familie a fratelui meu, înconjurată de lanuri și pante încărcate cu culori, forme și arome. Le admir, prepar cu ele și încerc să caut posibilități de a le conserva și păstra pe timp de iarnă, împart cu alții pe pagina mea de Facebook din ceea ce trăiesc în legătură cu asta.

Relația mea cu pâinea este una specială

Pâinea m-a învățat să fiu mai răbdătoare, mai conștientă și mi-a deschis noi orizonturi spre o lume nouă, m-am redescoperit și mi-a schimbat viața radical. Am plecat cu  frica în sân de la un serviciu plictisitor cu un salariu stabil, nu aveam o claritate și o stabilitate financiară, dar împlinirea de la ceea ce făceam compensa unele neajunsuri materiale. Totul s-a dezvoltat treptat fără să fac ceva special, frica din sân dispărea în timp ce viața îmi deschidea noi posibilități, propuneri de a organiza ateliere, prieteni care mi-au oferit un atelier amenajat pentru a coace pâine pentru doritori, mulți admiratori...

Am observat că mă împlinește tot procesul de coacere a pâinii și această împlinire se transmitea celor din jur și celor ce gustau din pâinea preparată de mine... Am fost invitată să împart din ceea ce cunosc cu alții  și astfel am organizat ateliere de pâine pentru maturi și copii... Vin cu moara, măcinăm grâu și secară, plămădim, frământăm, coacem, gustăm și câteodată cântăm despre pâine.

Odată de ai gustat din pâinea artizanală nu mai dorești să cumperi pâine din magazin.  Diferența este evidentă și clară, procesul de preparare a pâinii artizanale cu maia durează de la 12 la 30 de ore pe când o pâine din comerț se prepară în maximum 3 ore, iar gustul, aroma, textura miezului, valoarea nutritivă nici nu se compară. Cu regret majoritatea dintre noi au uitat gustul pâinii adevărate, optăm pentru ieftin și mult la kilogram pe când un produs de calitate nu poate fi ieftin. Nici nu avem cultură de consum.

Interesul pentru produsele artizanale este în creștere, dar puțini sunt gata să plătească. Cei care nu-și permit să cumpere o pâine cu 30-50 de lei își fac pâinea acasă, nu este o știință mare, iar cei care nu au timp trebuie să le dea tot creditul de încredere celor care o fac cu bun simț. Puțini dintre artizanii care au început o afacere cu pâinea au rezistat, pentru că este o muncă enormă, iar prețul nu le acoperă cheltuielile de bază. Cu pâinea artizanală nu te faci bogat, ba chiar e mare riscul de a eșua, asta mi-am asumat când am pornit cu ideea de a deschide o mică brutărie artizanală. Este trezirea zilnică în zori și implicarea artizanului în tot procesul de preparare a pâinii de la căutarea grânelor calitative, elaborarea rețetelor, prepararea, până la colectarea comenzilor și comunicarea cu cumpărătorii, administrarea întreprinderii. Nu-ți poți permite marketing și o echipă mare, maximum o persoană de ajutor, altfel costul pâinii ar ajunge unul ireal.

În procesul de deschidere a brutăriei mă sperie unele cerințe și taxele care sunt aceleași ca și la producătorii industriali, de multe ori vreau să renunț, să plec din țară, dar am persoane alături care mă încurajează, mă ajută și mă susțin, căutăm soluții. Am un loc perfect pentru o brutărie mică artizanală, dar sunt costuri mari pentru a o aduce la standardele profesionale. Un artizan de obicei nu dispune de bani mari, este mulțumit cu puțin, are măiestria de a manufactura ceva ce-i aduce multă împlinire de altă natură lui și celor ce cumpără, este preocupat să-și perfecționeze manufactura și asta este ceea ce-l face să se trezească dimineață pentru a munci, nu atât pentru sine, cât pentru aproapele său, nu atât pentru trup, cât pentru suflet, așa încât spre seară să fie împăcat cu sine și cu lumea din jur (ca în „Rugă Albă” de Ion Druță n.a.). Mai puțin este preocupat de bani, doar atâta cât să-și acopere necesitățile zilnice de bază, să-și cumpere instrumente și să învețe.

Am încercat să aplic la fonduri nerambursabile, sunt în așteptare de răspuns, acum pregătesc un proiect de crowd founding și nu pot să zic că-mi va reuși. Dar dacă nu, oricum voi continua cu tot de ce sunt pasionată.

Foto: arhiva personală