Psiholog: Tantrum-ul devine expresia unor emoții dificil de gestionat și de tolerat de către copil

Psiholog: Tantrum-ul devine expresia unor emoții dificil de gestionat și de tolerat de către copil

Unul dintre cele mai provocatoare aspecte pentru părinți este furia la copii. Aceste crize de furie sunt o parte importantă a sănătății și bunăstării emoționale. Copiii au tendința să manifeste accesele de furie atunci când îi frustrează o anumită sarcină pe care nu o pot realiza. Odată manifestată criza respectivă, este foarte posibil ca copilul să își limpezească mintea și să găsească soluția care i-a scăpat în mod inițial, ca urmare a frustrărilor produse.

Manifestarea furiei la copiii mici este numită tantrum. Conform psihologului, Roxana Rusu tantrum-ul reprezintă: „aspectele comportamentale ale copilului cu vârsta mai mare de 18 luni, manifestate sub formă de furie dificil de controlat, exprimată prin plâns insistent, țipete și agitație fizică. 

Din exterior, aceste aspecte comportamentale ale copiilor sunt descrise ca fiind dificil de gestionat de către cei mai mulți dintre părinți, sunt greu de prevăzut și pot escalada până la forme de agresivitate orientată către cei din jur, sub formă de lovituri în timp ce se trântesc pe jos, ciupit, mușcat, precum și lovitul obiectelor din imediata apropiere”, menționează psihologul.

Situațiile care pot declanșa tantrum-ul:

  • schimbarea rapidă a mediului în care copilul desfășoară activitățile principale (acasă, grădiniță, domiciliul altor rude, spații de joacă, vizite la medic);
  • competiția pentru jucării cu alți copii;
  • când limbajul nu ajută la a cere precis anumite lucruri dorite;
  • momentele de tensiune/conflicte între părinți;
  • situațiile de gelozie fraternă;
  • părinții fac acțiuni/iau decizii pe care copilul le observă pentru prima dată și nu știe ce așteptări să își formeze;
  • când nevoile de bază ale copiilor sunt realizate fără un program clar definit;
  • testează sarcini/activități care le depășesc nivelul de autonomie.

Conform psihologului, Roxana Rusu tantrum-urile apar cel mai des la etapa în care limbajul copiilor încă nu este suficient de dezvoltat pentru a le asigura comunicarea cu cei din jur, astfel încât să se poată asigura că nevoile și dorințele lui sunt corect preluate de către părinți, bunici sau alte persoane care se ocupă cu îngrijirea lui, iar în acest fel este dificil de evitat ca cel mic să nu acumuleze frustare și nemulțumire.


Cunoaștem foarte bine modul în care emoțiile de bază (bucuria, frica, supărarea, dezgustul, surpriza, furia) ne influențează variabil dispoziția pe perioada unei zile obișnuite, în paralel, universul în dezvoltare al copiilor mici ajunge să le facă cunoscute și aceste emoții și, de foarte multe ori, tantrum-ul devine expresia unor emoții dificil de gestionat și de tolerat.
 

În majoritatea cazurilor este natural ca tantrum-urile să fie depășite, sau să apară mult mai rar în jurul vârstei de 3 ani, moment care se suprapune peste integrarea/acomodarea copilului în colectivitate, în grupuri de copii cu vârste similare și activități interactive, să dezvolte alianță și atașament și față de alte persoane adulte/copii de aceeași vârstă, în afară de membrii familiei apropiate.


În această perioadă cei mai mulți copii trec la o etapă nouă, cu achiziții noi pe parte de limbaj, pe dezvoltarea cognitivă, emoțională cât și pe abilități de relaționare, iar în mod firesc copiii nu mai acumulează frustrări datorate dificultăților în exprimare și comunicare cu mediul înconjurător.

Psihologul menționează că părinții pot să prevină sau să scurteze desfășurarea unui tantrum urmând aceste sfaturi:

  1. Este recomandat să scoatem copilul din situația tensionată/locul care a generat tensiune, pentru a se calma.
  2. Ignorați criza, însă rămâneți alături de copil până se liniștește.
  3. Sugerați copilului un comportament pozitiv după ce criza se diminuează.
  4. Este bine să îi explicăm copilului felul în care se simt anumite emoții (dacă lovește să spună: „sunt supărat, nervos, lovitura doare”.
  5. Să fie formulate către copil așteptări/cerințe clare.
  6. Cerințele formulate să nu depășească nivelul actual de achiziții al copilului.
  7. Păstrați pe cât posibil o rutină cunoscută/potrivită copilului în programul zilnic.
  8. Evitați accesul copilului la stimuli perturbatori (obiecte nepotrivite/locuri nepotrivite).
  9. Copilul este încântat din când în când să facă propriile alegeri (opțiunile fiind dirijate de părinte).
  10. Copilul va reacționa mai bine dacă este anunțat din timp asupra posibilelor schimbări din programul zilnic.
  11. În funcție de vârsta copilului este recomandat să fie îndrumat să își exprime frustrarea verbal și nu prin acțiuni.
  12. Înainte de a începe o activitate este bine ca regulile să fie discutate cu copilul.
  13. Oferiți un exemplu personal de reacții adaptative la situații tensionate/imprevizibile.

 

 

Adaugă comentariu