Dana Ciobanu: Prin rolul Galinei din filmul „Resentiment” am găsit-o pe mama

După filmele „Ecouri”, „În ataș”, „Flutulus”, „The Sofa”, „Căderea” în care s-a filmat actrița Dana Ciobanu, subiectul zilei de azi este „Resentiment”, a cărui premieră are loc chiar acum. Noi am reușit să îi răpim câteva minute pentru a o descoase mai detaliat despre rolul ei în această producție cinematografică, despre cinematografie la general, teatru, jurnalism și maternitate. Și iată ce am aflat.

„Resentiment” este producția cinematografică care ne deplasează în perioada anilor 90 și care a reușit deja să trezească multe amintiri dureroase moldovenilor ce au trăit acele vremuri grele. În cazul meu, este primul film de lung metraj în care am un rol central, și pe care l-am obținut de la regizoarea Natalia Shaufert, fără a fi organizat vreun casting. Regizoarea e o femeie model, puternică, ambițioasă și bună, pe care o admir și o iubesc. Este vorba de un film lowbuget (buget redus), ale cărui filmări au durat aproximativ trei ani și care a implicat peste 400 de persoane - actori, scenografi, asistenți, directori (de costume, de imagine etc.) - entuziaști care între timp au devenit o mare familie.

În rol central este Galina, o femeie singură de 30 de ani. Pentru mine nu a fost greu să iau acest rol,  poate de aceea că a coincis vârsta… Deși, avem și deosebiri - Galina este o femeie liniștită și caldă, eu, sunt de felul meu o luptătoare, acest rol a fost o experiență unică pentru mine. Totodată, filmul „Resentiment” este o retrospectivă a propriei copilării – perioadă mai specială, frământată de sărăcie și griji, care a coincis cu începutul conflictului transnistrean. Prin rolul Galinei o regăsisem pe mama, pe mătușele și pe toate vecinele mele. Mama mea, sora mea, au fost cele care mă ajutau atunci când simțeam că nu reușesc să le fac pe toate. Lor, femeilor din viața mea, și bineînțeles fetiței mele, le dedic acest rol.

Teleportându-mă înapoi cu două decenii, soarta femeilor de la începutul anilor 90 mi s-a părut foarte dificilă. Eu sper ca acest lucru să fie simțit și prin jocul actorilor, dar inclusiv și datorită locațiilor în care am filmat, precum și recuzitei foarte atent selectată pentru acest film. Apropo de locații, acestea au fost căutate foarte mult timp. S-a mizat doar pe cele care aminteau de acea perioadă. S-a ținut cont de fiecare străduță, oricât de mică era ea. La fel a fost și cu recuzita - haine, brățări, accesorii luate cu împrumut sau procurate din piețe second hand.

Pe lângă experiența personală am avut ocazia să muncesc cot la cot alături de nume sonore precum actorii Ana Tcacenco, Angela Ciobanu, Anatol Durbală, Iurie Radu, show men-ul Mircea Marco, dar și mulți alți oameni de valoare ai cinematografiei moldovenești. Apropo de cinematografie, pornind de la faptul că în ultimii ani, doar eu (nemaivorbind de alți actori ai cinematografiei moldovenești) m-am filmat în mai mult de zece pelicule, cred că e un argument forte faptul că cinematografia în țara noastră nu stă pe loc, merge înainte hrănindu-se cu entuziasmul tinerilor cineaști. Cu totul altfel stau lucrurile peste hotare. Recent am revenit din Cipru, unde m-am filmat împreună cu actorul basarabean Valeriu Andriuță, în filmul lui Ciprian Mega, un tânăr regizor român, dar cu mari speranțe în ale cinematografiei.

Din lipsă de timp, teatrul nu mai este atât de omniprezent în viața mea, lucru pe care-l regret. Am păstrat legătura cu Teatrul Eugen Ionescu unde am un rol în „Arta Convețuirii”, spectacolul în regia lui Petru Vutcărău. Sporadic revin la „Geneza art”. Sper în viitorul apropiat să joc mai des pe scena teatrelor noastre.

După plecarea de la Jurnal TV continui să fac jurnalism. De data asta m-am regăsit în echipa de la TVR Moldova, unde în fiecare zi de vineri prezint emisiunea „Obiectiv comun”, ediția Cultură.  Îmi face plăcere că am găsit oameni frumoși, creativi, care m-au primit cu drag în sânul echipei lor.

Totuși cel mai mare proiect al meu se numește Vivien Rusu. Din păcate, activitățile îmi răpesc prea mult timp… Dar Vivi este muza mea, mă împlinește și-mi iartă absențele, mai ales că are și ea suficiente activități care îi umplu copilăria. Până nu demult a făcut gimnastică artistică, acum și-a luat o pauză. Nu se poate decide între pictură, șah și muzică. Apropo, deja a testat pe propria piele ce înseamnă actorie, atunci când s-a filmat alături de mine în filmul „Resentiment” (sper că și pe viitor vom avea asemenea ocazii). Eu, ca mamă, stau alături și o urmăresc. Încerc să înțeleg ce i-ar plăcea mai mult.

Cât privește planurile mele de viitor, acestea nu țin de domeniul fantasticului. Îmi doresc să fiu împlinită atât în plan professional, cât și personal. Și desigur, să am și în continuare oferte, precum este filmul „Resentiment” care să îmi pună în valoare talentul.

Foto: arhiva personala