Cum să-ți faci copilul să citească. 5 soluții de la Alfie Kohn

Cum să-ți faci copilul să citească. 5 soluții de la Alfie Kohn

Odată cu începerea școlii a apărut o nouă provocare în viața noastră: cititul. Deși fetița mea cunoștea în mare parte literele mari de tipar încă de la grădiniță, ba chiar putea să citească unele cuvinte mai simple, apariția literelor mici de tipar și lecturarea lor cursiv a fost un real chin, scrie totuldespremame.

În primul rând, interesul ei pentru cititit era aproape inexistent.

Și nu pot să îmi asum acest lucru… Eu citesc in fiecare seară și ea vede că mie îmi place să citesc. În plus, când era mai mică, îi citeam aproape zilnic. Cu toate astea, ea se apuca greu sa citească și abandona după câteva rânduri, sau după primul cuvânt mai lung, care o punea in dificultate.

De fiecare dată când voiam să o pun să citească duceam o adevărată luptă: rugăminți, supărare, ceartă…

Pâna când mi-a venit o idee: să o răsplatesc pentru fiecare pagină citită cu 1 leu. Din banii strânși putea să își ia absolut ce jucărie dorea. O perioadă a funcționat foarte bine, iar eu eram fericită că am găsit soluția. Erau zile când citea chiar și câte două pagini, deoarece voia să strângă mai mulți bani.

Însă după două săptămâni, interesul ei a început să scadă.

Deja în a treia săptămână nu a mai vrut să citească deloc. Nu o mai interesau banii și ce putea să iși cumpere cu ei.

Mi-am dat seama că abordarea mea a fost greșită și mi-am adus aminte de Alfie Kohn și de ceea ce afirmă el: că motivația stimulată de recompense nu funcționează pe termen lung. Iar eu picasem iar în această capcană.

Și cum tot pe blogul lui Alfie Kohn citisem despre motivația intrinsecă și cea extrinsecă, m-am prins că acolo am de lucru.

Trebuia să găsesc soluții să transform cititul într-o acțiune pe care fetița mea să și-o dorească, să îi aducă bucurie. Și să nu încerc să o mai conving folosind recompense.

Pornind de la câteva idei găsite pe blog, am dezvoltat propriile soluții pentru a face din citit o plăcere pentru fetița mea.

Am lansat o provocare!

Să gasim cartea cea mai mică. Am mers în librărie și am cumpărat cea mai micuță carte, pe care a fost nerăbdătoare să o citească. I-a plăcut atât de mult ideea, încât acum abia așteaptă un târg de carte, unde să mergem să căutam o carte și mai mică.

Cărticica de bancuri

Am cumpărat o carte micuță cu glume adecvate vârstei ei. A fost foarte încântată de ea. Mergea cu ea la școală și le citea colegilor si profesorilor, mândră că a descoperit o carte haioasă. Cartea a avut un real succes, astfel încât a stârnit dorința de a citi și la alți copii din clasă, multe mămici întrebându-mă unde o pot găsi.

Citim in tandem

Luăm fiecare câte o carte, ne așezăm comod si citim. Uneori citim în gând, fiecare din cartea ei. Alteori citim pe rând, cu voce tare, fiecare câte o pagină din cartea ei. Este foarte încântată că îi citesc din cartea mea “de oameni mari” și spune că abia așteaptă să crească să o citească și ea pe toată. Evident, aleg cu grijă cărțile din care îi citesc frânturi, pentru a fi potrivite vârstei ei și a-i trezi curiozitatea.

Am aranjat în biblioteca ei raftul de cărți citite

După ce termină o carte o așază frumos pe acel raft. Faptul că vede cum crește teancul de cărti citite o face să fie foarte mândră de ea și să îmi atragă atenția mereu: “Uite, mami, cât de multe cărti am citit!”

Nu în ultimul rând, mergem de fiecare dată la târgurile de carte, unde petrecem câteva ore la editurile pentru copii.

Stabilim de acasă un anumit buget sau un număr de carți pe care și le poate achiziționa, iar acolo are timp să le răsfoiască, să vadă care o atrag și să iși aleagă fix cărțile pe care le dorește. Faptul că are control asupra situației îi oferă încredere în ea și o face să se simtă responsabilă.

Ușor, ușor, cititul devine o plăcere pentru fetița mea, iar eu nu pot decât să-i fiu recunoscătoare lui Alfie Kohn pentru modul în care am reușit să am rezultate atunci când credeam că totul e compromis.

Sursa foto: copilul.ro