Frica de a merge la dentist. Sfaturile medicului pentru cei care au nevoie de ajutor, dar refuză vizita

Mulți oameni dezvoltă o teamă față de stomatolog. Această anxietate apare de obicei din primii ani de viață, însă se poate manifesta și mai târziu, în urma unor traume. Specialiștii susțin că, de cele mai multe ori, frica ne este inoculată chiar dinainte să ajungem în cabinet pentru prima oară.

Medicul stomatolog Sorina Stroe spune de ce se întâmplă acest lucru și explică ce strategii are pentru pacienții anxioși, indiferent de vârstă.

De ce apare frica de dentist în copilărie

Frica de dentist ne însoțește din anii copilăriei și nu ne dă pace nici la maturitate. „De multe ori cred că oamenilor le este frică pur și simplu pentru că așa au crescut, auzind de la alți oameni că le este frică să meargă la stomatolog sau (atenție, aici avem o greșeală foarte gravă a părinților!), fiind amenințați în copilărie că, dacă nu sunt cuminți, vor fi duși la doctor. Nimic mai greșit!

Cum ne putem aștepta ca, atâta vreme cât mersul la medic este prezentat copilului ca o pedeapsă, acesta să vadă cu ochi buni acest lucru mai târziu? Dacă la amenințare adăugăm și clasicul „te duc la doctor și îți face injecție”, zarurile au fost deja aruncate și lupta a fost pierdută dinainte de a începe.

Ca și în cazul altor traume, și frica de dentist își are originea în copilărie”, spune specialistul.

Cum împrietenim copiii cu dentistul

O altă greșeală frecventă este amânarea primei vizite la dentist până la momentul când apare prima durere.

„Este esențial ca mersul la dentist să fie un gest normal, să aibă ca țintă efectuarea unui consult, împrietenirea cu mediul și doctorul, în timp urmând mici proceduri de genul unui periaj profesional, fluorizare, etc. Un copil astfel pregătit este mult mai puțin expus riscului de a face carii.

În eventualitatea în care apare totuși o problemă, el va putea înțelege și accepta procedurile pe care trebuie să le facem pentru ca ea să fie rezolvată”, adaugă specialistul.

„În zilele noastre se apelează prea ușor la inhalosedare ca alternativă de a trata copiii. Unii medici și unii părinți nu au răbdare să construiască acea relație, iar copilul cu siguranță că nu a fost pregătit în prealabil prin vizite constante la dentist”, mai spune Dr. Stroe.

Pacienții traumatizați de intervenții „pe viu”

La polul opus față de pacienții care se tem se situează pacienții traumatizați. Acei pacienți care au suferit diverse intervenții „pe viu”, cum sunt ele numite, adică fără anestezie. „Teama acestora este foarte reală și mai greu de estompat. Însă, așa cum îmi place mie să spun, nimic nu este imposibil”, mai spune stomatologul.

Cum se lucrează cu pacienții anxioși

În primul rând, relația se creează pas cu pas. Medicul trebuie să câștige încrederea pacientului și să îi explice cum o să decurgă procedura.

1.„Chiar dacă e vorba de disconfort, nu ascund nimic, iar asta e valabil față de toți pacienții mei, nu se aplică exclusiv în cazul celor anxioși”, precizează medicul.

2. „Administrarea unei medicații preoperator cu scopul de a introduce pacientul într-o stare de semiconștiență. Ce înseamnă acest lucru?

Pacientul este încă cooperant (deschide gura, menține deschiderea, etc.), dar practic nu va avea foarte multe amintiri legate de ceea ce s-a întâmplat. La final, trebuie preluat de un aparținător întrucât, în mod evident, nu va fi capabil să conducă sau să se deplaseze singur”.

3. „În cazuri extreme, administrarea anesteziei generale de către un medic specialist ATI, care stă cu noi până la finalul intervenției, atunci când se „trezește” pacientul”, mai spune specialistul. 

Sursa: unica.ro