Polihidramniosul în sarcină: cauze, riscuri și metode de tratament

Ce este polihidramniosul în sarcină: cauze și metode de tratament

Rolul lichidului amniotic pentru dezvoltarea copilului este inestimabil. Acesta îndeplinește o funcție de protecție, asigură transportul normal al tuturor substanțelor necesare bebelușului și protejează cordonul ombilical chiar și de cea mai mică compresie. Cu toate acestea, volumul de lichid din cavitatea amniotică se încadrează în niște limite bine stabilite. Depășirea acestor valori reprezintă o afecțiune patologică, motiv pentru care este important ca viitoarea mamă să știe ce riscuri implică polihidramniosul în sarcină și cum trebuie să procedeze dacă se confruntă cu această problemă.

Primele semne ale polihidramniosului, sesizabile de către gravidă

Valorile normale ale cantității de lichid amniotic se modifică semnificativ în funcție de vârsta gestațională. Dacă în săptămâna a zecea de sarcină volumul de lichid este de doar 30 ml, până în săptămâna a paisprezecea acesta ajunge deja la 100 ml. În ultimele săptămâni de sarcină, fătul trebuie să fie înconjurat de cel puțin 1–1,5 litri de lichid amniotic.

Depășirea cantității normale de lichid amniotic necesită, în mod obligatoriu, intervenția unui specialist, însă este important ca femeia să știe cum poate recunoaște posibila dezvoltare a acestei afecțiuni.

Această situație poate fi diagnosticată cu ușurință prin ecografie. Totuși, examinarea ecografică se efectuează, în mod obișnuit, doar de patru ori pe parcursul unei sarcini care evoluează normal, la o femeie fără probleme de sănătate, motiv pentru care viitoarea mamă trebuie să informeze medicul de îndată ce observă următoarele simptome:

• senzație de greutate în zona abdominală, posibil însoțită de dureri;
• dificultăți de respirație, cauzate de presiunea crescută exercitată asupra diafragmei în cazul polihidramniosului;
• umflarea picioarelor;
• slăbiciune frecventă și stare de oboseală;
• episoade bruște de accelerare a pulsului;
• creșterea rapidă a volumului abdomenului și apariția unor vergeturi accentuate;
• senzație de „clipocit” la nivelul abdomenului.

Apariția oricăruia dintre aceste semne trebuie să determine un consult de urgență la medicul care monitorizează sarcina, întrucât, în această situație, este necesar un tratament specializat, aplicat cât mai rapid.

Ce poate provoca apariția polihidramniosului în sarcină

În prezent, nu există cauze clar identificate pentru apariția polihidramniosului. Există, însă, anumite categorii de risc, la care această afecțiune apare mai frecvent decât la restul populației. Cel mai des, această patologie apare în următoarele situații:

• boli infecțioase, indiferent de localizare;
• afecțiuni cronice ale organelor genitale feminine;
• diabet zaharat și alte boli cronice;
• în cazul sarcinilor multiple, poate apărea oligohidramnios la unul dintre feți și polihidramnios la celălalt;
• insuficiență renală;
• incompatibilitate de Rh între mamă și făt;
• sarcină cu un făt de dimensiuni mari;
• malformații în dezvoltarea copilului.

Toate aceste cauze pot favoriza creșterea cantității de lichid amniotic, situație care trebuie tratată după o investigare amănunțită a gravidei. Medicina modernă permite, în majoritatea acestor cazuri, sprijinirea evoluției normale a sarcinii, însă afecțiunea necesită o atenție serioasă din partea medicilor.

Care sunt riscurile acestei afecțiuni

Fiecare viitoare mamă trebuie să știe că această patologie este destul de periculoasă, atât pentru ea, cât și pentru copil. Cantitatea de lichid amniotic crește brusc, iar acest proces se poate desfășura în decurs de câteva ore sau câteva zile. Acest lucru îngreunează circulația lichidului din jurul copilului și complică eliminarea normală a produșilor de metabolism ai fătului, precum și aportul de substanțe esențiale și oxigen.

Printre consecințele posibile ale acestei afecțiuni se numără:

• apariția unor episoade frecvente de vărsături, care pot provoca contracția uterului;
• în aproximativ un sfert din cazuri, sarcina se încheie prin naștere prematură;
• este posibilă o poziționare incorectă a fătului, care poate duce la o naștere traumatizantă;
• în anumite cazuri, poate fi afectat sistemul nervos al fătului;
• insuficiență fetoplacentară, care poate duce la tulburări de dezvoltare a fătului sau chiar la decesul acestuia;
• în prezența unei boli infecțioase, crește riscul de infectare intrauterină a fătului;
• în etapele mai avansate ale sarcinii, există riscul apariției disgravidiei tardive, o afecțiune periculoasă din cauza intoxicației pe care o poate provoca atât mamei, cât și copilului;
• risc de sângerări, care pot impune necesitatea unei nașteri de urgență și pot pune în pericol grav viața fătului și a femeii însărcinate;
• suprasolicitarea uterului, care poate duce la reducerea activității contractile în timpul travaliului;
• în cazuri rare, poate fi necesară întreruperea sarcinii.

Este evident faptul că depășirea valorilor normale ale lichidului amniotic are consecințe serioase, motiv pentru care, uneori, este necesară o terapie amplă, menită să mențină sarcina și să permită femeii să facă față procesului nașterii.

Totuși, în multe astfel de cazuri, nașterea pe cale naturală implică riscuri majore, motiv pentru care se recurge la operația cezariană — o metodă eficientă de a proteja atât copilul, cât și mama, în cazul polihidramniosului.

Cum se diagnostichează această afecțiune

Polihidramniosul poate fi confirmat doar de către medic, în urma unui set de investigații. Cea mai eficientă metodă rămâne examinarea ecografică. Totuși, chiar și după ce medicul identifică, pe baza imaginilor ecografice, riscul de polihidramnios, se recomandă efectuarea unui grup suplimentar de investigații diagnostice. Printre cele mai importante se numără:

• analiza de sânge pentru identificarea unor eventuale boli infecțioase;
• analiza de sânge pentru depistarea anticorpilor care indică un conflict de Rh;
• testarea prezenței proteinelor în urină;
• analiza florei vaginale, prin frotiu;
• electrocardiogramă;
• dopplerometrie.

Dacă este necesar, se pot recomanda investigații suplimentare pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru elaborarea unui plan de tratament. Acest plan este individualizat pentru fiecare gravidă, motiv pentru care nu este recomandat să fie urmate sfaturile altor femei care s-au confruntat cu această problemă — este esențial să vă adresați unui specialist.

În majoritatea cazurilor, polihidramniosul este tratat în condiții de spitalizare, folosind o gamă largă de medicamente.

Scopul principal al tratamentului este prevenirea nașterii premature și asigurarea unei dezvoltări normale a fătului.

Cum se tratează polihidramniosul la gravide

Practic, nu există o metodă de prevenire a acestei afecțiuni. Este important ca femeia să respecte recomandările medicului privind alimentația și stilul de viață, precum și să își monitorizeze cu atenție starea generală de sănătate. La cea mai mică modificare observată, mai ales în cazul apariției edemelor, este necesar să se adreseze medicului.

Tratamentul se aplică până în momentul în care afecțiunea ajunge într-o fază severă, adică atâta timp cât nu se manifestă încă tulburări de respirație sau de circulație la nivelul fătului, cauzate de creșterea volumului de lichid amniotic. În aceste situații, se folosește un complex amplu de proceduri:

• mamei i se prescrie un complex de multivitamine, adaptat particularităților sale de sănătate;
• sunt recomandate medicamente pentru normalizarea funcției placentei;
• se utilizează preparate destinate refacerii fluxului sangvin utero-placentar, care asigură funcțiile vitale normale ale fătului;
• procedura de amniocenteză, pentru eliminarea lentă și controlată a lichidului — aceasta permite reducerea volumului de lichid amniotic cu aproximativ 200 ml;
• se administrează medicamente antibacteriene;
• se folosesc diuretice și decocturi din plante.

Toate aceste măsuri au scopul de a ajuta organismul să elimine excesul de lichid și de a asigura o reînnoire normală a lichidului amniotic. Acest lucru reprezintă o condiție esențială pentru ducerea cu succes a sarcinii și previne apariția unor afecțiuni cronice la copil.

Scopul acestor proceduri este de a sprijini organismul în eliminarea excesului de lichid și de a asigura o reînnoire normală a lichidului amniotic — un factor esențial pentru evoluția favorabilă a sarcinii și pentru prevenirea unor afecțiuni cronice la copil.

Totuși, în cazul polihidramniosului, starea femeii însărcinate se poate schimba foarte brusc, motiv pentru care este necesară o monitorizare medicală zilnică, care constă în cântărirea viitoarei mame, precum și în efectuarea cardiotocografiei fetale.

La fiecare 5–7 zile se efectuează o ecografie și o examinare dopplerografică. Această abordare le permite medicilor să evalueze, în ansamblu, starea mamei și a copilului și, dacă este necesar, să declanșeze o naștere de urgență. De asemenea, medicii pot accelera momentul nașterii dacă, pe parcursul tratamentului, starea gravidei nu se ameliorează, ci, dimpotrivă, se agravează.

Femeia însărcinată trebuie să rețină că este esențial să comunice medicului orice abatere observată de la starea normală. Ignorarea acestei probleme nu poate duce la niciun rezultat bun, iar fără intervenția medicilor, starea nu se va ameliora de la sine.

În prezent, specialiștii reușesc să mențină aproximativ 90% dintre sarcinile afectate de polihidramnios, motiv pentru care este esențial ca viitoarea mamă să beneficieze de ajutor medical la timp. În mare măsură, succesul tratamentului depinde de atenția pe care femeia însăși o acordă propriei stări de sănătate.