Cinci lucruri minunate pe care le-a descoperit o mamă abia în timpul concediului de maternitate

Îi spune Carolina Scutelnic și este mamă a doi băieți minunați: Teodor de aproape cinci ani și Alex de doar o lună. Sarcina și nașterea celui de-al doilea copil i-au oferit Carolinei posibilitatea de a petrece mult mai mult timp împreună cu copiii săi, lucru practic imposibil anterior, din cauza job-ului solicitant. Deși această perioadă minunată este scurtă și s-ar putea termina peste un an sau doi, odată cu revenirea la serviciu, Carolina spune că încearcă să profite la maximum de ceea ce înseamnă să te dedici 24 din 24 copiilor tăi. Are atâtea motive pentru asta.

Cariera și maternitatea sunt diametral opuse, dar eu aş face tot posibilul să le combin, doar că nu acum. Fiind însărcinată cu Teodor am lucrat până în ultima zi și am revenit fix după un an. Cu Alex vreau să savurez concediul de maternitate cât mai mult posibil. Ultimele luni m-au făcut să descopăr atâtea lucruri interesante despre mine, despre copiii mei, despre maternitate la general, încât ar fi păcat să nu îmi împărtășesc emoțiile și trăirile cu alte mame, la fel carieriste ca și mine.

Nașterea mezinului m-a făcut mai atentă la necesitățile copilului mai mare. Pe bune. Dacă înainte ignoram unele solicitările ale lui Teodor (din lipsă de timp, cel mai frecvent), acum nu-mi mai permit acest „lux”. Vreau foarte mult ca Teo să simtă doar schimbări pozitive odată cu nașterea lui Alex! Și știți ce am remarcat?  Că Teo îl privește pe Alex ca pe un frate mai mic și nu ca pe un concurent. Cu atâta tandrețe se adresează încât uneori îmi pare că îl iubeşte mai mult ca mine. Oare asta nu e minunat?

De când sunt în concediul de maternitate am început să îmi prețuiesc și mai mult timpul liber, folosindu-l pentru plăcerile sufleteşti, chiar dacă se întâmplă să fac asta în detrimentul unor treburi casnice. O mamă odihnită, liniştită şi încrezută în sine le reușește pe toate! Mama fericită înseamnă copii fericiți!

Pasiunile copiilor sunt rezultatul admirației și susținerii părinților. Teodor este obsedat de fotbal. Avem casa plină cu mingi, de toate dimensiunile și culorile, iar cele mai multe canale tv sunt sportive. Privește mai des meciuri de fotbal decât desene animate. Și probabil că elanul lui nu ar fi fost atât de mare, dacă nu aș fi avut concediul de maternitate, și nu am fi petrecut mult timp împreună. Joacă fotbal cu tatăl său, dar oricum eu rămân a fi cel mai fidel şi aprig suporter al său. I-am amenajat în ogradă un teren și am privit pe parcursul ultimelor luni atâtea meciuri de fotbal împreună, încât am ajuns să cunosc și eu cei mai renumiți fotbaliști ai momentului.

Această perioadă minunată m-a făcut să aflu toate splendorile maternității unei mame de băieți. Noi am fost două fete la părinți, de aceea, mă vedeam și eu peste ani împletind cosițe, cumpărând rochițe cu volănașe și discutând cine știe ce secrete știute numai de noi. Găsisem deja și un nume - Delia. Dar acum, când stau și îmi amintesc, mama a avut o viață cred că plicticoasă cu noi. Am fost fete cuminți, care nu au ieșit din cuvântul ei, și nu i-au ripostat niciodată nimic. Viața mea de mamă de băieți, care le aparține 24 din 24, e cu totul altfel. Mai plină de surprize, zic eu. Niciodată nu știi la ce să te aștepți din partea unui năzdrăvan ca al meu cu caracterul pe care l-a înzestrat natura. Indiferent dacă îi permitem sau nu să facă cutare sau cutare lucru, mai devreme sau mai târziu el oricum îl va face. Este adevărat că la un moment dat mi-am imaginat că cel puțin Alex va fi fetiță. Casa noastră va prinde nuanțe roz, iar alături de mingile care au început să ne inunde tot spațiul liber, urmează să găsim loc pentru păpuși, cărucioare și alte accesorii drăguțe. Dar na, nu a fost să fie. Teo din start a afirmat că el va avea un frățior, dar dacă va fi surioară tot o să o luăm acasă. Chiar şi numele a fost ales de el şi aici nu a ajutat niciun argument și nicio rugăminte din partea noastră. Probabil dorințele copiilor sunt mai sincere și mai puternice decât cele ale maturilor.

Numai fiind zilnic alături de băieții mei am simțit acea responsabilitate enormă privind educația pe care trebuie să le-o dau. Nu e vorba de cei „șapte ani de acasă" care vor sta la bază pentru toată viața. Anterior, când îmi împărțeam timpul între serviciu, treburi casnice și familie, nu simțeam această greutate care stă pe umerii unei mame de băieți - cele care cresc viitori soți și tați. Acum, când îmi permit să le dedic lor tot timpul, nu vreau să îl irosesc în zadar. Îl învăț pe Teodor să fie responsabil, independent în toate (să nu confundăm cu încăpățânat), să fie încrezut în sine şi în capacitățile sale, să ştie să dăruiască dragoste şi emoții pozitive celor din jur, şi cel mai important să ştie că mai presus de toate este familia.

Știu că timpul se scurge foarte repede și nu în favoarea noastră, copiii vor crește, vor pleca de acasă, iar noi vom rămâne cu multe regrete. De aceea încerc să profit la maximum de această perioadă minunată care se numește concediu de maternitate. Același lucru îl doresc și altor mame.