Geta Rasciuc - o mamă ieşită din tipare

Geta Rasciuc - o mamă ieşită din tipare

Geta Rasciuc e femeia şi mama ce nu ţine cont de tiparele societăţii şi de „gura târgului”. Deşi presa adesea i-a pus etichete, cum ar fi „Geta cu slingurile”, „mama copiii căreia nu au TV” etc., ea e o fire atât de complexă şi exuberantă, încât n-o putem încadra într-un şablon oarecare. Deşi personalitatea ei nu încape în câteva pagini de revistă, am încercat să aflăm lucruri interesante, care uşor-uşor, să îi profileze portretul. Dincolo de activităţile pe care le are, am vorbit despre concepte importante pentru ea, cum ar fi maternitatea, naşterea, purtatul bebeluşilor în sling sau educaţia propriilor copii, aspecte pe care ea le vede diferit de ce ne impune adesea societatea, unii medici, sau televizorul.

Este căsătorită de 10 ani cu fostul ei profesor de arte marţiale, Sorin Cupeţ, cu care are trei copii frumoşi, deştepţi şi ingenioşi. „Pe când aveam 12 ani, Sorin mi-a fost instructor timp de 2 ani. Peste ani ne-am reîntâlnit din întâmplare, el mi-a povestit despre antrenamentele sale, iar eu am decis să învăţ arta marţială filipineză”. Ea nu mai era un copil, el era liber şi... zice Geta râzând: „Nu ştiu ce s-a întâmplat între noi, dar într-un final avem 3 copii... Suntem de 10 ani împreună şi totul e minunat!”.

Nu ai cum să fii pregătită să devii mamă

A devenit pentru prima dată mamă la 24 de ani şi spune că nu îi pare rău. „Am făcut o grămadă de lucruri interesante cu Bogdan, băiatul cel mare, pe care la 30 de ani nu le-aş fi făcut”. E de părere că e bine să naşti un pic mai devreme, astfel încât copiii să primească părinţi mai dinamici. „La 30 ai un fel de lene mai specială, o comoditate care vine cu vârsta... Oricum, fiecare are experienţa sa, nu le pot spune tuturor să facă copii la 24 de ani. Fiecare are momentul său special!”.

Trecând prin trei naşteri şi făcând consiliere pentru mămici, Geta spune că nu ai cum să fii pregătită să devii mamă. „Numai după ce treci prin asta, poţi şti cum e... Nu o poţi învăţa din filme sau din poveştile altor mame, ale rudelor sau ale medicilor. E o experienţă personală, prin care treci, o procesezi şi apoi ajungi în altă ipostază”.

Naşterea poate fi minunată

O viitoare mamă trebuie să fie bine informată, dar să şi filtreze informaţia, fie că o citeşte pe internet, în cărţi, o ia de la medici sau de la cursurile prenatale... Toate naşterile Getei au fost pe cale naturală, fără mari intervenţii, fără anestezie, fără probleme. Totuşi, cea de-a treia naştere a găsit-o pe Geta cu tema de acasă făcută şi a avut o experienţă de excepţie. „În cazul primelor naşteri nu am citit bibliografia, n-am fost eu „şoferul”, la cea din urmă însă am condus eu şi am luat un 10!”

Dacă pe primii copii Geta i-a născut tradiţional, în poziţie culcată, atunci pe Ştefan, băiatul cel mic, l-a născut în poziţie verticală. „Am ales instinctiv această poziţie. În plus ştiam deja alte tehnici de împins copilul... Am ales tipul de expulzie numit în engleză „exhale pushing”, care este mai uşoară, dar care e greu de realizat în poziţie culcată” susţine ea.

În plus, la a treia naştere, Geta a găsit un „secret” pentru a genera oxitocină, hormonul fericirii. „Îmi sărutam soţul la fiecare contracţie, iar în final, naşterea a fost minunată! Da, naşterea poate fi fantastică!” spune Geta Rasciuc. „Când naşti, foloseşti exact aceiaşi hormoni, aceleaşi organe, ca şi în cazul conceperii. Şi la fel cum concepţia unui copil poate fi violentă, dureroasă, la fel, ea poate fi fantastică. Exact aşa poate fi naşterea. Starea dinăuntrul capului e alta”.

Nu avem cursuri prenatale bune

Există o mulţime de mecanisme de coping (strategii utilizate pentru a înlătura sau diminua durerea sau o emoţie neplăcută), pe care instructorii noştri nu le predau la cursurile prenatale, susţine Geta Rasciuc. „Nu am auzit de nici un instructor care să predea tehnicile Lamaze, Bradley, Monogam sau alte sisteme de pregătire pentru naştere, care sunt eficiente, sistematizate, aplicate în toată lumea civilizată... La cursurile prenatale, ar trebui să li se vorbească mamelor, nu despre ce fel de anestezie li se va pune sau cum se face cezariana, ci să li se ofere instrumente efective pe care să le folosească, astfel, încât să nu fie nevoie de acestea”. În plus, e de părere că la cursurile prenatale se vorbeşte prea puţin despre actele pe care le semnezi la maternitate, despre drepturile tale, despre consimţământul informat, despre tot felul de proceduri...

Prima doula din Moldova

Geta Rasciuc mai este cunoscută pentru consilierea pe care o face cu mămicile şi susţinerea drepturilor mamelor în maternitate. După naşterea lui Ştefan, atunci când şi-a confirmat ei însăşi că naşterile pot fi diferite de ce se arată în filme, cu „tanti urlătoare şi lipite de cabluri”, a decis să fie „doula”. Doula oferă suport nemedical, sprijin informaţional şi sufletesc în timpul sarcinii, naşterii şi în primele săptămâni după naştere.

„Există lume care are nevoie la naştere de „evroremont” şi o anestezie epidurală minunată, dar există mame care vor altceva, care vor să nască natural, fără mari intervenţii şi să se bucure de acest proces. Şi asta este real. Nu pot salva toată planeta, dar dacă îmi va reuşi să transmit mesajul meu câtorva femei, mă voi simţi împlinită”. Geta Rasciuc a făcut cursuri de doula în cadrul unui program american online, pe sistemul Sacred Pregnancy şi deja a asistat multe gravide. Acum oferă mai mult suport informaţional, fără a fi nemijlocit în sala de naştere, pentru că, zice ea, se întristează când vede unele situaţii din maternităţile de la noi.

Proiect de viitor pentru maternităţile de stat

Geta Rasciuc spune că are în minte un proiect major, dar aşteaptă momentul potrivit pentru a-l lansa. Acesta conţine 2 aspecte, unul se referă la educaţia prenatală şi altul la informarea mass-media. Un moment cheie al proiectului este modificarea procedurii de contractare a gravidelor la maternităţile de stat. „Toate actele trebuie să fie semnate din timp, în 2 exemplare, nu aşa cum se face la maternităţile noastre de stat, când se dau toate actele la semnat, abia atunci când mama se internează şi e în travaliu. În plus, într-un singur exemplar şi scris foarte mărunt...”. Gravidele trebuie să fie informate, susţine ea. „Am scris proiectul, dar ezit, deocamdată, să-l pornesc. Mă bag în bucătăria altora şi, deocamdată, sunt reticentă”. O doare însă când unele mămici îi povestesc despre experienţele lor de naştere de care nu vor să-şi amintească sau despre faptul că nu vor să mai nască vreodată un copil... „E o temă tabuizată. Sunt mame care nici nu ştiu că au fost traumatizate”.

Compară procesul de naştere cu unul de management, unde echipa implicată este foarte importantă, la fel ca şi comunicarea în cadrul acesteia. „Eu chiar am avut o naştere minunată şi le doresc tuturor femeilor acelaşi lucru! Nu că vreau să le protejez de doctori. Sunt unii doctori şi moaşe minunate... dar femeia trebuie să fie parte a echipei de naştere, să fie informată, să înţeleagă ce i se întâmplă”.

Mămici fermecate...

Geta Rasciuc face activităţi de consiliere şi organizează diferite evenimente şi în cadrul comunităţii online {Mămici*Fermecate}. Grupul de pe facebook numără în prezent peste 7000 de membri, iar pagina are aproape 2000 de prieteni. Acest proiect presupune o platformă de socializare pentru mămici, dar şi o serie de activităţi şi evenimente în afara facebook-ului. Organizează anual Săptămâna internaţională a bebeluşilor purtaţi în Moldova, eveniment pentru care în 2008 a luat premiul Best Babywearing Week Publicity Campaign, de la organizatorii evenimentului din SUA. În 2009 a organizat o expoziţie de fotografii cu genericul „La distanţa unui pupic”, iar în 2012 expoziţia „Purtând tradiţiile”. Acum are multe workshopuri, activităţi de consiliere, dar şi un eveniment colorat, numit „Parada slingurilor şi cărucioarelor”.

Femeia cu slingurile

Geta Rasciuc e cunoscută ca fiind „femeia cu slingurile”, asta pentru că în aprilie 2007 a lansat în Moldova propriile mărci de slinguri. Slingurile sunt sisteme de purtat bebeluşii, făcute din fâşii de textil, înfăşurate în jurul mamei, asemenea unui marsupiu. A fost o noutate pentru ţara noastră, căci ea a fost prima care le-a promovat în Moldova. Acestea au fost realizate în baza propriului concept şi design, cu multe drumuri pe la fabrici şi distribuitori... toate cu copiii „în spate”. „Eram aşa de entuziasmată, încât ziceam că toată planeta trebuie să ştie despre existenţa lor”.

Avea 2 branduri funcţionale, 13 distribuitori în ţară, în Chişinău, Bălţi şi Cahul, avea comenzi de pe toată planeta, din Norvegia până în Japonia când, în 2010, a încetat pentru o perioadă să mai facă slinguri. „Am încetat să mai produc slinguri, dar nu am încetat niciodată să promovez sistemele de purtare, să fac workshopuri în acest sens, să fac consilere pentru mămici”.

Recent, Geta Rasciuc a participat la un concurs internaţional de idei de afaceri ,,Get in the ring”, unde proiectul ei a ajuns în top 10, dintre 2000 de proiecte din toată lumea. „Concursul acesta a fost o validare a proiectului meu cu slingurile” spune Geta. „După experienţa din 2007-2010, acum ştiu ce vreau, pe ce vreau să pun accent, ce nu vreau să repet... Prima fază a fost o testare, lucram part-time, împreună cu copiii. Acum trec în faza de lucru...” Primăvara trecută Geta a relansat marca Choo Choo Baby Carriers, iar al doilea brand al ei, Lilu, a fost relansat la începutul acestei veri. „E mai mult un proiect de suflet, decât o afacere, dar sunt pornită să fac lucruri frumoase. Nu sunt unica care face port-bebe, dar am experienţă, am cunoştinţe şi sunt gata să fac un pas nou”.

Conceptul purtatului este genial

De fapt, un sling poate fi făcut aproape din orice: un şal, o bucată de pânză, o faţă de masă... Ideea nu e în „purtător”, e în contactul micuţului cu mama, în distribuirea greutăţii pe corpul ei, în poziţionarea lui corectă, în mobilitatea pe care ţi-o oferă. Avându-l aproape, mamei îi este mai uşor să-şi alăpteze bebeluşul. Datorită apropierii de el, se reduce probabilitatea de a face depresie postnatală. În plus, sunt foarte comode şi uşoare.

„Purtatul bebeluşilor este un instrument foarte bun de tranziţie în faza de mămică. Avându-l aşa de aproape, înţelegi mult mai bine copilul. Cultura din zilele noastre a inventat tot felul de monitoare, microfoane... când, de fapt, trebuie doar să-ţi asculţi bebeluşul şi să reacţionezi la impulsurile lui” spune Geta. Datorită sistemelor de purtat bebeluşii, mama este mobilă, se poate integra în societate, poate lucra... „Bebeluşul, adesea, te imită, iar când îl porţi cu tine îi dai mai multă informaţie... Mergând la magazin, la o întâlnire cu prietenii sau la o întâlnire de afaceri, împreună cu el, îi oferi un etalon de comportament social”. Purtatul bebeluşului este de fapt o şcoală de „parenting”, căci te învaţă cum să relaţionezi cu copilul tău.

Despre educaţia copiilor şi libertatea de a alege

Cei trei copii ai Getei şi ai lui Sorin sunt foarte diferiţi, dar totodată, uniţi şi prietenoşi. Cel mare are aproape 9 ani, fetiţa are aproape 7 şi mezinul are aproape 5 ani.

Bogdan este strateg, calculat, e autodidact, a învăţat singur literele, a învăţat să adune, să scadă... iar acum i-a venit lui să înveţe literele ruseşti. „El a învăţat să exploreze şi asta e frumos. E fascinant, pur şi simplu, să-l priveşti cum învaţă, cum se dezvoltă”. Bogdan are un adevărat „calculator” în minte. Iubeşte şahul şi jocurile strategice. Merge la Cercul de aviamodelism de un an şi jumătate, proiectează avioane, le lansează, ştie toate detaliile şi cum funcţionează. Face capoeira, artă marţială braziliană. Citeşte foarte mult, are cărţi peste tot şi e prieten cu toate bibliotecarele.

Evelina e „fetiţă de când s-a născut”. E tare pupăciosă, drăgăstoasă. „Am început să port bijuterii datorită ei. Era foarte cochetă de mică. Găsea o sârmă roşie şi îşi făcea din ea colier sau brăţară, chiar dacă nu a văzut asta la mine. Eu eram mereu mai băieţoasă, făceam arte marţiale, mă îmbrăcam funcţional... dar ca să nu-i stric ei farmecul, am început să fiu şi eu mai feminină”. Cea mai frumoasă jucărie pentru ea este un carneţel, îi place să scrie şi transformă toate carnetele în „cărţi”. A învăţat uşor limba rusă, când a stat cu bunicii 2 săptămâni, la doar 2 ani, iar acum mai fură cuvinte şi din engleză. E tare sensibilă şi îi place să-i îmbrăţişeze pe toţi.

Ştefan, cel mai mic, este de fapt mare... Ştefan cel Mare şi Sfânt - aşa îşi spune uneori şi chiar doarme cu sabia sub pernă. E foarte încăpăţânat şi determinat. Dacă îşi pune un scop, îl duce la bun sfârşit. Dacă Bogdan are o pasiune aparte pentru cifre şi Evelina pentru litere... Ştefan are o gândire mai mecanică. E curios cum se fac diferite lucruri şi e foarte activ.

Copiii au o relaţie specială, inventează tot felul de jocuri împreună, dar au şi timp când fac „ce trebuie”. „Insist să respecte un anumit program. Zilele săptămânii sunt împărţite pe diferite activităţi prin casă, inclusiv curăţat pardoseala, şters praful sau dat cu aspiratorul. Facem lucrurile împreună, iau totul ca pe un joc, iar ei apreciază că le acord încredere să facă ceva anume. Avem şi un timer, care ne prinde bine pentru organizare” zice Geta. Pe lângă asta, copiii au şi program de distracţii în fiecare zi. Luni e zi de planificare, marţi e zi de film (văzut la computer, filtrat de mama şi fără pauze de publicitate), miercuri e zi de domino, joc de dame etc., joi e zi de ieşit în oraş, vineri era zi de dus la bunei pentru tot weekendul. Acum buneii stau cu ei şi programul un pic s-a schimbat.

Îmbrăţişările fac parte şi ele din programul zilnic. „Ne cuprindem de minimum 4 ori pe zi, căci contactul fizic e foarte important. Există un concept, conform căruia dacă este o disonanţă de comunicare, trebuie să-ţi cuprinzi copiii de cel puţin 4 ori pe zi şi totul se rezolvă. Acum a devenit o rutină... Dar am observat că atunci când nu este acest contact fizic, e mai greu să ne înţelegem”.

De ce copiii Getei nu au TV

Pentru unii de neînchipuit, pentru ei o realitate. Nu au televizor în casă, iar copiii ei nu privesc desene animate. „Am locuit împreună cu părinţii şi ei aveau televizor, atunci am observat mai multe efecte negative ale acestuia, care m-au deranjat. Bogdan pornea singur televizorul, putea să-l privească ziua întreagă, iar dacă îl închideai, făcea isterie. Unele canale erau foarte ciudate, aveau efect hipnotizant, indiferent de ce era acolo. Făcea un zombie din el chiar şi blocurile de reclamă”.

După ce s-au mutat la casă nouă, au renunţat la televizor definitiv. Îl priveau doar uneori, când mergeau la bunici. „Am observat un lucru. În weekend, după ce mergeau la bunici, unde priveau televizorul, nu mai erau la fel de creativi, nu inventau jocuri de imaginaţie, se jucau doar cu scenarii gata din TV, preluau comportamente, şabloane...” zice Geta. Ea spune că nu-i pare rău că nu le-a permis copiilor să privească televizorul, căci aşa le-a lăsat spaţiu pentru a acumula experienţe proprii...

Despre „eu cu mine”

Geta are pe instagram un tag „eu cu mine”, cu care marchează momentele de relaxare şi pauză. „E important să ai momente de respiro, când te poţi detaşa de toate... „Eu cu mine”-le perfect e să-mi pun o carte audio în căşti şi să merg pe jos. Pot merge aşa kilometri întregi...”.

Anul acesta, Geta a avut ocazia să călătorească mai mult, în România, Italia, Olanda... „şi anul încă nu s-a terminat!”, ceea ce nu şi-a prea permis până acum. Iar acestea au intrat în categoria momentelor de fericire „eu cu mine”. „În general, mă strădui să le explic copiilor diferite situaţii ca unor oameni mari şi ei mă înţeleg. Nu sunt o mămică ideală, am momentele mele de oboseală, dar trebuie să ştii să vorbeşti cu copiii tăi”.

Mămicile trebuie să fie active

„Încurajez apariţia a cât mai multe cluburi, evenimente şi activităţi pentru mămici. Mamele trebuie să fie parte activă a societăţii. Nu numai pentru ele însele, nu numai pentru a preveni depresia postnatală, dar şi pentru a fi un model pentru copiii lor. Copilul trebuie să vadă că mama este un om integru, că are activitate şi atunci ea va fi un exemplu pentru el. Aşa vom creşte o generaţie mult mai bună – implicată, activă”.

În multe ţări europene, dar şi în America, există o mulţime de cluburi pentru mămici, fac tot felul de activităţi şi chiar merg la munte cu bebeluşii în spate, dar la noi, adesea, mamele nu vor să iasă nici la un ceai. „Poate sunt femei casnice, care savurează să stea acasă toată ziua. Eu am încercat, dar nu mi-a plăcut. Îmi place să fac mâncare, dar nu doar asta! Trebuie să-i arăţi copilului că poţi face şi altceva. Eu aleg asta şi vreau să văd mai multe mămici care să-şi ia copilul şi să meargă la munte... muntele metaforic” susţine Geta Rasciuc. Ea consideră că centrarea pe bebeluş este un concept eronat. „Nu trebuie să ne jertfim viaţa pentru bebeluş. Mama trebuie să fie un etalon pentru copiii ei, un model de existenţă socială. Nu trebuie să le creăm un incubator, ci trebuie să-i călim”.

Geta a menţionat că acestea sunt opiniile ei proprii şi că nu „impune” nimănui aceleaşi principii, dar dacă asta va fi util cuiva, se va simţi împlinită! „Nu sunt o mamă ideală, nu încerc să le demonstrez copiilor că sunt ideală, eu sunt adevărată...”

Text: Ludmila Sârghi

Articol publicat în revista "Mame de succes", nr. 2 iunie 2015

Fotografii: Natalia Gârbu, Studio Codobelc, Nata Moraru; Timpul

Adaugă comentariu