Nașterea prin cezariană în Olanda: Când am văzut asistenta cu paracetamolul, am spus în sinea mea că nu gândește normal

Nașterea prin cezariană în Olanda: Când am văzut asistenta cu paracetamolul, am spus în sinea mea că nu gândește normal

Adina Neagu, o româncă care a născut în Olanda a povestit cum decurge o naștere prin cezariană în această țară. Acolo a venit pe lume cel de-al doilea copil al familiei, după o naștere pe care o numește traumatică, la un spital privat din Bacău (România).  Mai jos, vă invităm să citiți povestea Adinei, așa cum a scris-o chiar ea și a fost publicată de pagina specializată totuldespremame.ro.

„Cea de-a doua naștere a mea a fost în Olanda, la Spitalul Erasmus Sophia din Rotterdam. După o naștere traumatică la o clinică privată din Bacău, a doua sarcină și naștere le-am avut în Olanda. Din cauza istoricului medical al primei sarcini (sângerări și cerclaj), am fost supravegheată de medic pe toată durata sarcinii. Aici, la sarcini normale, supravegherea o face o moașă, iar nașterea poate avea loc acasă, dacă alegi asta este un lucru absolut comun aici.

Sarcina mea a decurs fără probleme, în general. Am fost programată la naștere prin cezariană la 40 de săptămâni, într-o luni, dar sâmbăta de dinainte, pe la 19 seara, a început travaliul și am plecat la spital (după ce am sunat și m-am consultat cu personalul). Aici, ambulanța nu vine decât excepțional, daca nu te poți deplasa, și dacă vine și constată că nu era cazul să vină, plătești deplasarea, care costă câteva sute de euro.

Bebe a fost verificat – fetița era liniștită și dormea, eu aveam doar membranele fisurate. Mi s-a spus că voi face cezariană a doua zi dimineața dacă pot aștepta, dar, dacă am dureri mai devreme, pot cere să se adune echipa în timpul nopții, deși poate dura 3-4 ore să fiu pregătită și ar putea fi prea târziu.

Mi s-a rupt apa pe la 1 noaptea și am avut contracții câteva ore cu dilatație 1, apoi, după două pastile de paracetamol, contracțiile au încetat și am putut dormi. Voi face o paranteză: aici, paracetamolul e medicament universal. De obicei, de la răceli până la luxații, medicul îți dă paracetamol și te trimite acasă. Dacă starea se înrăutățește, te poți întoarce.

Antibiotice se dau excepțional – eu, după naștere, nu am primit antibiotic! Când am văzut asistenta cu paracetamolul, am spus în sinea mea că nu gândește normal. Culmea, contracțiile mi-au trecut și am și dormit câteva ore până dimineața.

A doua zi, mi s-a făcut la 9 cezariană cu rahianestezie, am fost ținută o oră la reanimare pentru siguranță, apoi în salon, cu bebe. Am primit morfină – calmant după naștere, pe care mi-o administram singură de la buton când simțeam nevoia. Ba chiar veneau la mine să-mi spună să-mi dau morfină să nu am dureri – m-am simțit suficient de bine și am refuzat.

Acestea au fost sigurele medicamente administrate cât am stat 3 zile în spital. Bebe dormea lângă mine, într-un pătuț lipit de pat – în timpul zilei o mai luau să doarmă în altă cameră și să stea la lampă (avea icter), să mă pot odihni. Mi-a fost pusă la sân din prima oră – am avut lapte și am fost tot timpul sprijinită și consiliată să alăptez.

Mâncarea era gustoasă și de calitate. Totuși, meniul din care puteam comanda conținea la fiecare fel fasole verde sau sparanghel, sau varză lângă pește sau pui – legume despre care în România se consideră că dau gaze mămicii și copilului. Ei au considerat că nu e cazul, ba chiar m-au încurajat să mănânc orice.

Tot timpul s-a ținut cont de solicitările mele, tot personalul a fost super implicat și de ajutor. M-au spălat în prima zi în pat pe tot corpul, au fost super delicate și bune profesioniste, m-au încurajat și au fost alături de mine. A doua zi dimineața, m-au ținut să cobor din pat și aproape am leșinat din cauza durerilor. Au fost lângă mine mereu și m-au sprijinit și încurajat.

După nașterea din România de la clinica privată, mă așteptam la orice, dar personalul medical mediu din Olanda mi-a întrecut toate așteptările.

După trei zile, i-au făcut test bebelușului pentru bilirubină și, întrucât valoarea era ok, am fost mutată la hotelul de nașteri (tot în spital), unde am mai stat încă două zile într-o cameră doar eu și bebe, cu un pat pentru tată. O asistentă era prezentă la nevoie și condițiile erau foarte bune, la fel ca într-un hotel.

În ziua când am ajuns acasă, o moașă a venit să discutăm condițiile în care ar fi venit să mă ajute timp de 7 zile. Aici e un serviciu inclus în asigurare, care presupune să vină o moașă în primele 7 zile acasă, să te ajute cu copilul și cu menaj ușor, inclusiv cumpărături și gătit simplu – eventual stat cu copiii mai mari, să te lase să te odihnești.

Apoi, bebe a făcut teste pentru diverse boli genetice. O altă moașă a venit acasă după câteva zile, i-a încălzit talpa cu un prosop cald și i-a luat o picătură de sânge din călcâi. Nu am fost pusă să merg la medic, bebe a fost pregătit fizic și totul s-a desfășurat acasă și în brațele mele.

În general, consider că personalul e mult mai uman decât cel din România și condițiile din spital mult mai bune decât în spitalele noastre. Nimeni nu face caz nici dacă te doare, nici dacă greșești, ei sunt acolo să te ajute. Am avut o experiență pozitivă, nașterea a fost super ok și fără complicații, la fel și recuperarea.

Chiar dacă nu sprijină ideea de medicație (merg mult pe recuperarea naturală) și au idei diferite despre nutriție, totul e mult mai relaxat, presiunea e mult mai mică și fac totul că să te simți uman, normal și plăcut”.

Sursa text și foto simbol: totuldespremame.ro

Adaugă comentariu