Restricția de creștere intrauterină: cauze, riscuri și soluții medicale pentru o sarcină sănătoasă

Ce este restricția de creștere intrauterină (RCIU)?

Restricția de creștere intrauterină (RCIU) reprezintă o afecțiune în care fătul nu se dezvoltă normal în uter și este mai mic decât ar fi de așteptat pentru vârsta sa gestațională. Conform Cleveland Clinic, bebelușii cu RCIU au greutate mică la naștere, dar în formele ușoare pot recupera până la vârsta de 2 ani.

Problemele apar în formele severe sau atunci când restricția este diagnosticată timpuriu, ceea ce poate duce la complicații prenatale și postnatale semnificative.

Tipuri de restricție de creștere intrauterină

• RCIU simetrică: toate părțile corpului fătului sunt proporțional mai mici. Apare frecvent în primul trimestru, asociată cu probleme genetice sau infecții.
• RCIU asimetrică: doar abdomenul este afectat, în timp ce capul și creierul cresc normal. Apare mai des în trimestrul al treilea și este legată de probleme placentare.

Cauze ale restricției de creștere intrauterină

RCIU poate avea multiple cauze, atât materne, cât și fetale:

• Probleme ale placentei sau cordonului ombilical (ex. insuficiență placentară).
• Sarcini multiple (gemeni, tripleți).
• Hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare materne.
• Afecțiuni renale sau autoimune.
• Diabet zaharat preexistent.
• Infecții precum rubeolă, citomegalovirus, toxoplasmoză, sifilis.
• Fumatul, alcoolul, consumul de droguri.
• Factori genetici: sindromul Down (trisomia 21) și alte anomalii congenitale.
• Altitudine mare – oxigen redus afectează alimentarea fătului.

Diagnosticarea RCIU

Determinarea vârstei gestaționale

O vârstă gestațională precisă este esențială. Aceasta se stabilește prin data ultimei menstruații și ecografia din primul trimestru.

Măsurarea fundului uterin

Începând cu săptămâna 20-24, medicul măsoară înălțimea fundului uterin. Diferențele mari între săptămânile de sarcină și dimensiunea uterului pot semnala RCIU.

Monitorizarea greutății mamei

Creșterea insuficientă în greutate a mamei poate sugera lipsa creșterii fetale.

Ecografie fetală

Ecografiile măsoară circumferința abdominală, volumul lichidului amniotic și fluxul sanguin prin Doppler. Aceste date oferă indicii clare despre dezvoltarea fătului.

Monitorizarea frecvenței cardiace fetale

Testul non-stres monitorizează bătăile inimii fătului timp de 20-30 de minute pentru a detecta posibile semne de suferință.

Amniocenteza

Poate fi recomandată pentru a exclude cauze genetice ale RCIU, mai ales în cazul formelor simetrice severe.

Tratamentul restricției de creștere intrauterină

Tratamentul depinde de stadiul sarcinii și de starea fătului:

• Monitorizare frecventă: ecografii la intervale scurte și evaluări cardiace fetale.
• Naștere indusă: dacă fătul este în pericol, se poate recomanda inducerea nașterii înainte de termen (înainte de 37 de săptămâni).
• Corticosteroizi: ajută la dezvoltarea plămânilor dacă este necesară o naștere prematură.
• Spitalizare: în cazurile severe, este necesară monitorizarea zilnică în mediul spitalicesc.

Studiile arată că până la 90% dintre copiii afectați de RCIU reușesc să recupereze din greutate și înălțime în primii 2-3 ani de viață, cu sprijin medical adecvat (PMC 2019).

Complicații și riscuri asociate RCIU

• Naștere prematură și cezariană necesară.
• Hipoxie (lipsă de oxigen la naștere).
• Hipoglicemie (glicemie scăzută la naștere).
• Probleme de alimentație, respirație și reglare a temperaturii corpului.
• Aspirație de meconiu și policitemie.
• Sistem imunitar slăbit și infecții frecvente.

Riscuri pe termen lung

• Întârzieri cognitive și dificultăți de învățare.
• Hiperactivitate și probleme de comportament.
• Creșterea riscului de obezitate și boli cardiovasculare în viața adultă.

Este esențială urmărirea medicală a bebelușilor născuți cu RCIU, inclusiv monitorizarea dezvoltării neurologice și creșterii până la vârsta școlară.