Șapte pași pentru a crea o rutină de somn copilului

Șapte pași pentru a crea o rutină de somn copilului

Indiferent de vârstă, un ritual consecvent înainte de culcare ajută mintea să se relaxeze și să intre în “modul somn”, ca să folosim o figură de stil. Copiilor le este mai ușor să renunțe la joacă și la timpul petrecut cu părinții și să accepte ora de culcare, iar adulților le este mai ușor să adoarmă în cazul în care au un ritual de măcar 15 – 30 de minute înainte de a pune capul pe pernă.

Însă fiecare copil este unic și fiecare familie are propria ei dinamică, așadar un ritual de somn care se potrivește cuiva, poate fi obositor, enervant sau ineficient în cazul altcuiva.

Ce ai tu de făcut, ca părinte?

Somnul, o prioritate în fiecare familie. Orele de odihnă trebuie să facă parte din programul zilei, la fel cum o fac orele de masă sau cele pentru teme și joacă. Estimează care sunt nevoile fiecărui membru al familiei și asigură-te că ele sunt satisfăcute.

Învață să recunoști eventualele probleme. Poți încerca să ții un jurnal, pe o perioadă determinată, în care să notezi programul obișnuit de somn al copilului, pentru a calcula câte ore doarme în fiecare 24 de ore. Poți nota, de asemenea, problemele în ceea ce privește adormitul, trezirile nocturne, sforăitul, coșmarurile, refuzul de a merge la culcare, respirația îngreunată în timpul nopții.

Fii atent și la comportamentul de peste zi; copiii care nu se odihnesc bine sunt obosiți, nervoși, morocănoși.

E o muncă de echipă. Pentru ca anumite obiceiuri legate de somn să fie instaurate într-o familie, e nevoie ca toți adulții să respecte același plan și să dea dovadă de consecvență. Desigur că, cel puțin la început, copilul va manifesta o oarecare rezistență față de ideea de a renunța la tabletă în ora de dinainte de mersul la somn, sau fără de ideea de a se culca cu o oră mai devreme, chiar dacă la TV e desenul său preferat, dar dacă renunți la programul atent gândit și planificat, iar numărul excepțiilor crește, evident că regula se va pierde în neant.

Pentru a putea manifesta un grad crescut de consecvență este nevoie ca ambii părinți să se pună de acord. Ba, dacă locuiți împreună cu vreo bunică, sau cu orice alt adult, regulile trebuie să rămână valabile indiferent cine e responsabil de culcatul seara. Nu poți avea așteptări prea mari dacă mami îl culcă pe copil la 9, după o poveste lungă citită seara, în timp ce tati îl lasă pe tabletă până la 10, după care inițiază un set de lupte romane în pat.

Fixează o oră de culcare și una de trezire. De fapt, unul dintre cele mai importante motive pentru care este nevoie de un program de somn, este că dimineața, trezirea se dă la o anumită oră, astfel încât fiecare membru al familiei să ajungă la școală sau la serviciu.

Un copil care se culcă prea târziu seara, nu se va putea trezi dimineața. Pe de altă parte, un copil lăsat să doarmă în weekend până la 11, va fi greu de trimis la culcare la ora obișnuită.

Atunci când există o oră fixă de culcare, îți va fi mai ușor să planifici întreaga rutină legată de somn, în funcție de durata acesteia. Eviți, astfel, să amâni somnul până târziu în noapte, dar mai obții un lucru important: îl ajuți pe copil să își regleze ritmul circadian.

Nu există o oră ideală de culcare, pentru că fiecare copil e diferit, nevoia de somn e diferită, iar obiceiurile legate de somnul de peste zi pot varia și ele destul de mult. În cazul micuților care au depășit vârsta de 4 luni, te poți orienta și după tabelele care îți prezintă numărul de ore de somn necesare fiecărui micuț.

Spațiul pentru somn trebuie să fie unul adecvat. Ai grijă să existe o legătură directă între temperatura din cameră și grosimea pijamalelor și nu uita că oamenii se odihnesc mai bine într-o cameră mai răcoroasă, decât în una prea caldă.

În cazul în care practici co-sleepingul, trebuie să facem câteva precizări. În primul rând, e evident că fiecare individ doarme mai bine atunci când beneficiază de spațiul propriu pentru somn. Este valabil în cazul adulților și se aplică și la copii, motiv pentru care acei bebeluși care dorm în cameră cu părintele, dar în pătuțul lor, au adeseori mai puține treziri nocturne.

Statistic, s-a observat că acei copii care dorm în cameră cu părinții, chiar dacă în pătuțul propriu, învață mai târziu să se liniștească singuri și să adoarmă la loc, în timpul nopții, decât cei care dorm singuri. Totuși, această constatare trebuie pusă în balanță cu statisticile care demonstrează că amplasarea patului bebelușului în dormitorul părinților contribuie la o reducere semnificativă a riscului de moarte subită a sugarului.

Rutina este esențială. Copiii o îndrăgesc, pentru că posibilitatea de a prevedea programul zilei le conferă o senzație suplimentară de control. Rutina legată de ora de culcare trebuie să includă o perioadă de pauză, relaxare, liniștire, un timp special pentru igiena corporală la sfârșit de zi și o activitate care să se desfășoare în pat.

Primul pas este să stabilești ora la care televizorul, calculatorul, tableta, telefonul se închid și rămân astfel. E preferabil să existe măcar o oră de pauză, înainte de culcare. Puteți alege o activitate relaxantă împreună cu întreaga familie – un joc de cărți sau un joc de societate – sau puteți începe ritualul băii de seară, un mod plăcut de relaxare pentru cei mai mulți dintre copii.

Urmează spălatul obligatoriu pe dinți, băgatul în pat, cititul unei povești de seară sau o discuție relaxată despre ziua care tocmai s-a încheiat și despre programul zilei următoare.

Somnul de prânz este o nevoie reală a copiilor, până la vârsta de 4 – 5 ani. Menținerea lui în program după această vârstă interferează adeseori cu somnul de seară, care ajunge să fie amânat până foarte târziu. În afara perioadelor speciale (boala, convalescența, călătorii), nu îți recomandăm să insiști sau să păstrezi în programul zilnic acest somn de peste zi.

Dacă ți s-a părut util și interesant acest material, dă LIKE paginii noastre de Facebook. Acolo găsești și alte materiale la fel de captivante!

Sursa: miculrinocer.ro

Adaugă comentariu

Închide