Ce conţin, de fapt, vaccinurile?

Vaccinul este principala armă de combatere a unor boli cu potenţial letal. Cu toate acestea, curentele anti-vacciniste din ultimii ani au dus la o scădere drastică a ratei de vaccinare şi apariţiei unor boli considerate eradicate precum poliomielita, difteria, tetanosul. Susţinătorii acestor curente argumentează că vaccinurile sunt periculoase din cauza substanţelor pe care acestea le conţin – afirmaţii nefondate, pentru că multe din componentele vaccinurilor le regăsim în viaţa de zi cu zi. Iată mai jos ce conţin vaccinurile şi ce fac acele substanţe.

Ingredientul activ dintr-un vaccin este, de obicei, extras din virusul sau agentul patogen împotriva căruia este destinat vaccinul. Incorporarea se face fie prin inactivarea virusului sau bacteriei, fie prin păstrarea parţială a anumitor componente ale acestora. Prin intermediul virusului inoculat, organismul învaţă să recunoască forma „inamicului” şi începe să creeze anticorpi.

Majoritatea vaccinurilor sunt acelulare, adică nu conţin întregul organism patogen, ci doar proteine sau molecule selectate, care stimulează corpul să dezvolte sistemul imunitar.

Pe lângă ingrediente active, următoarele substanţe regăsite în prospectul unui vaccin sunt excipienţii. Aceştia se împart în stabilizatori şi conservaţi. Iată cum acţionează şi de ce sunt folosiţi.

Majoritatea ingredientelor active sunt suficient de puternice pentru a face vaccinul să acţioneze eficient, dar sunt multe cazuri în care sistemul imunitar trebuie ajutat. Adjuvanţii aduc un plus eficacitate vaccinurilor. Exemple de adjuvanţi sunt: metale, uleiuri, molecule biologice izolate din diferite bacterii sau reproduceri sintetice de ADN.

Aluminiul a fost şi este o temă extrem de disputată în ceea ce priveşte vaccinurile. Prezent sub formă de săruri aluminice, aluminiul de regăseşte în majoritatea vaccinurilor destinate bolilor copilăriei, pentru că s-a constatat o contribuţie însemnată în creşterea răspunsului imunitar. Folosirea sărurilor de aluminiu într-un vaccin datează din 1932 şi este singurul adjuvant aprobat în producţia de vaccinuri de mai bine de 70 de ani.

Au existat multe voci care au susţinut că aluminiul utilizat în vaccinuri poate cauza deteriorarea sistemului nervos central, dar, încă în 2011, Administraţia Federală a Medicamentului şi Alimentelor (FDA) a concluzionat că riscurile expunerii copiilor la conţinutul de aluminiu din vaccinuri este infim faţă de pericolul la care sunt expuşi prin nevaccinare.

Noi studii confirmă că un vaccin are o concentraţie de aluminiu de 10 ori mai mică faţă de laptele ambalat în cutiile tip tetra pack.

Squalena este cel mai des întâlnit adjuvant natural din vaccinuri. Este o hidrocarbură polinesaturată – adică un ulei extras din ficatul de rechin. Majoritatea vaccinurilor antigripale conţin MF59 – adică o emulsie apă-ulei squalenă.

Conservanţii şi stabilizatorii ar trebui să ne sperie? Cu siguranţă nu. Folosirea acestora depinde de modul de administrare a vaccinului – doză unică sau rapel (repetarea dozei la un anumit interval). Aceste componente au rolul de a ajuta vaccinurile să se păstreze mai mult timp şi să nu fie contaminate.

Timerosalul sau etilmercur-tiosalicilatul sodic este cel mai folosit conservant pentru vaccinurile multidoză. Are rolul de a omorî bacteriile şi fungii care ar contamina vaccinul.

Concentraţia de mercur a unei doze de vaccin este de 3 ori mai mică decât a unei cutii de ton la conservă. Pentru efectele sale antiseptice, timerosalul este utilizat în prepararea  imunoglobulinelor, serurilor anti-venin, soluţii dezinfectante pentru uz oftalmologic şi nazal şi a cernelurilor pentru tatuaje.

Gelatina şi emulsificatorii se găsesc şi în componenţa îngheţatei sau a altor dulciuri. Gelatina ajută la conservarea ingredientelor active din vaccin, provine de la porc şi este intens procesată. Cel mai comun emulsificator, polisorbatul 80 este folosit în industria alimentară la prepararea îngheţatei, a jeleurilor, a sosurilor sau a murăturilor. În cazul vaccinurilor, este folosit pentru a păstra solubile componente active.

Antibioticele sunt utilizate în vaccinuri pentru a preveni contaminarea cu alte bacterii decât cele inoculate în vaccin.  Cele mai des utilizate antibiotice sunt neomicina, streptomicina, gentamicina sau kanamicina.

Vaccinurile au nevoie de un Ph neutru pentru a fi viabile, astfel intervin regulatorii de aciditate, de obicei extras din ser bovin. De asemenea, vaccinul antigripal şi cel antirabic conţin albumină din ou. Cât priveşte conţinutul de formaldehidă dintr-un vaccin, Universitatea Oxford, în Vaccine Knowledge Project estimează că o simplă pară conţine de 50 de ori mai multă formaldehidă faţă de un vaccin.

Majoritatea componentelor din vaccinuri se regăsesc în produsele farmaceutice. Fie atenuează gustul neplăcut al unor siropuri sau medicamente sau al impactului cu mucoasa gastrointestinală, fie sunt colorate diferit pentru a nu fi confundate cu alte medicamente, toţi adjuvanţii şi excipienţii sunt atent utilizaţi şi cu scopuri precise.

Conform Organizaţiei mondiale a Sănătăţii, vaccinurile previn până la 3 milioane de decese pe an, ceea ce le face principalul factor de prevenţie în sănătate.

Sursa: csid.ro