Ce probleme de sănătate scoate la iveală analiza de urină a copilului tău

Ca şi analiza generală a sângelui, analiza urinei este un indiciu clar dacă organismul nostru are sau nu anumite probleme de sănătate. Din acest considerent, medicii recomandă să facem cel puţin de două ori pe an recoltarea urinei, indiferent de starea de sănătate a fiecăruia dintre noi, şi în special a copiilor. În acest articol vom “descifra” analiza de urină a copiilor şi vom afla ce probleme de sănătate am putea depista în baza analizelor de laborator. Despre asta ne spune în detalii medicul pediatru Rodica Eremciuc.

“Dacă copilul are o urină colorată sau urât mirositoare, se plânge de durere în timpul urinării, are dificultăţi la micţionare, durere surdă, este prezent sângele în urină, persistă febra, atunci se cere consultarea imediată a unui medic pediatru a sau a unui nefrolog”, spune Rodica Eremciuc. 

Desifrarea rezultatelor analizei de urină a copilului: 

Culoarea

Depinde de cantitatea de apă pe care o bea copilul, de alimentație, de medicaţie (dacă o primeşte) şi desigur de prezenţa bolilor. De regulă, culoarea urinei trebuie să fie galben deschis sau galben pai. În cazul unei urini roşietice brune, vorbim de un  sindrom nefritic, o anemie hemolitică, sau un icter mecanic. Dacă urina are culoarea galben închis vorbim de o infecţie la nivelul tractului urinar.

Transparența urinei 

În mod obișnuit, aceasta trebuie să fie clară  (limpede). Dar, dacă aţi depistat că urina copilului a devenit tulbure, este evident că acesta din urmă se luptă cu o infecţie  urinară.  

Mirosul

Nu ar trebui să fie unul puternic. Însă unele probleme de sănătate pot determina schimbarea mirosului. De exemplu, o infecție cu E coli, poate face ca urina să miroase urât, iar diabetul determină un miros dulce, fructat. La copii nou-născuţi, suspectaţi cu fenilcetonurie, urina are un miros specific de şoarece.  

Densitatea specifică

Răspunde de cantitatea de substanțe din urină și arată cât de bine pot rinichii să o concentreze. Astfel, în cazul unei densități mai mari, explicația este că în ea se găsesc multe substanțe solide. 

PH-ul

PH-ul ne spune cât de acidă sau alcalină este urina. O urină normală (nici acidă, nici alcalină) are pH-ul 5,7 – 7,0. Una cu pH-ul 4 este foarte acidă, şi ne demonstrează că e vorba de o intoxicaţie, iar  una cu pH-ul 9 este puternic alcalină, şi ne vorbeşte de o infecţie.

Proteinele

În fişele de analize acestea fie sunt, fie nu. De regulă, proteinele nu trebuie să se găsească în urina unui copil sănătos. Acestea apar în urma febrei, ale unei afecțiuni renale etc. Valorea normală a lor nu trebuie să depăşească de 0,033 gr/l.      

Cetonele

Când grăsimile sunt metabolizate pentru a obţine energie, organismul produce substanţe numite cetone (sau corpi cetonici), care se elimină prin urină. Cantităţile mari de cetone în urină semnifică prezenţa unei afecţiuni severe – cetoacidoza diabetică. Astfel, o dietă săracă în carbohidraţi, deshidratările, pancreatitele, înfometarea sau vomele severe pot determina apariţia cetonelor în urină. 

Glucoza

Glucoza este un tip de carbohidrat simplu ce se găseşte în sânge. În mod normal, glucoza nu trebuie să se găsească în urină, sau să fie în cantitate foarte mică. Când nivelul glicemiei este mare în diabetul netratat, glucoza ajunge în urină. Glicozuria apare şi în afecţiuni sau traumatisme renale.

Nitriţii

Bacteriile care determină infecţii ale tractului urinar (UTI) produc o enzimă care transformă nitrații urinari în nitriți. Nitriții în urină indică prezența unei infecții a tractului urinar.

Leucocitele

Leucocetoria intervine în cazul infecţiei tractului urinar. În cazul băieţilor leucocetoria trebuie să fie de 1 – 3 sedimente, iar în cazul fetiţelor, de 4 – 5 sedimente.

Cristalele

Copii sănătoşi au doar câteva cristale în urină. Un număr mare de cristale sau prezența anumitor tipuri pot indica litiaza renală sau unele probleme de metabolism.

În mod normal, nici bacteriile, fungii sau paraziţii nu ar trebui să fie prezenţi în urină. Existenţa acestora poate fi un indicator de infecţie. La fel e şi cu celule scuamoase, prezenţa acestora poate indica faptul că proba nu a fost recoltată corect şi trebuie să fie repetată. De obicei, urina se colectează dimineaţa, nu înainte de a spăla zona genitală a copilaşului. Se depozitează într-un recipient de plastic care poate fi procurat din farmacii.  

Citește și: 

Cum descifrezi analiza generală a sângelui la copii

Foto: biosom.com.br, femalefirst.co.uk,  healthyfuturega.org