Aflați care sunt secretele jeleului mexican 3D de la Svetlana Vieru

Fiind membră a mai multor grupuri culinare credeam că nimic nu mă mai poate impresiona. Dar am greșit. După ce am văzut aceaste capodopere, am rămas pur și simplu fascinată. Este vorba de jeleurile 3D care îți „gâdilă” simțul gustativ și cel olfactiv, or nu în fiecare zi vezi flori în gelatină, pe care încerci să ghicești dacă sunt vii sau ba. Curioasă peste măsură, am contactat-o pe cea care creează aceste minunății culinare să o descoasem de secrete. Meșterița s-a dovedit a fi Svetlana Vieru, o ... coafeză, și nu o bucătăreasă, cu un stagiu de 15 ani, care iubește frumosul și se consideră artistă în suflet. După discuția cu dumneaei prima lecție pe care mi-a oferit-o a fost nu un secret culinar, ci faptul că vârsta nu este un impediment, ci mai degrabă un catalizator al tendinței de a fi în continuă perfecționare și căutare a sinelui.   

Să nu credeți că am ani de activitate la activ. Nu! Am început să fac jele în format 3D în februarie al acestui an. Sunt de mai bine de 15 ani frizer, dar, în ultima vreme simțeam tot mai acut necesitatea unei diversificări a agendei din viața de zi cu zi. Nu cos, nu croșetez, nu fac fel de fel de hand-made-uri atât de la modă în ultima perioadă. Norocul mi-a surâs în ziua când absolul întâmplător am găsit pe internet un video unde era prezentat pas cu pas cum se face jeleul mexican 3D. Video-ul era în spaniolă ce-i drept, dar din fericire avea și subtitrări, așa că am stat și am scris textul de mână, apoi am încercat cu ajutorul translatorului online să traduc fiecare cuvințel. Eram atât de entuziasmată încât nici nu am observat cum m-a prins dimineața privind și descifrând. Ulterior am găsit rețete de deserturi similare pe site-urile rusești, dar acolo era foarte puțină informație, care nu mi-a prins bine la nimic.

Impresionată la culme, gândul nu îmi stătea decât la acest jeleu 3D. Am început să experimentez chiar a doua zi. La început aveam numai rateuri, până am înțeles că un asemenea jele cere porții exacte. Un alt impediment a fost faptul că spaniolii foloseau produse pe care eu nu le găseam în magazinele noastre sau poate eu nu am fost suficient de insistentă să le caut, dar cărora am încercat să le găsesc alternative. De exemplu, pentru baza jeleului aveam nevoie de lapte de cocos, pe care eu l-am înlocuit cu lapte simplu. Dar din nou rateuri, până când am înțeles că e nevoie de un produs cu o consistență mai densă. Așa că am încercat frișca și a mers. Apoi, inițial foloseam numai sucuri naturale, dar care din păcate nu se țin atât de bine în componența jeleului și ies din forme. Totuși atunci când clienții, în special părinții, insistă să fac un jeleu din produse numai naturale sigur că eu depun maximum efort pentru ca acesta să iasă bine.

„Nebunia” asta m-a ținut în suspans, cam vreo trei luni, sau mai exact cinci zile în săptămână, a câte trei sau patru ore în fiecare zi. Am schimbat de câteva ori producătorii și ingredientele, cu unele am dat-o în bară rău de tot, sigur că și cheltuielile nu erau deloc de neglijat, iar pe altele nu le schimb pe nimic, până când unul din clienți mi-a dat contactele unei companii care importă produse de patiserie. Zilnic turnam ceva în recipiente, puneam la înghețat, experimentam combinații de flori, iar cei care gustau din capodoperele mele erau familia și prietenii. Cuiva i se părea prea dulce, cineva se plângea de prea acrișor. Astfel, prin experimente, încercări și greșeli am ajuns la un rezultat satisfăcător.

Cei care m-au încurajat să merg mai departe au fost colegii fiului meu, care lucrează la un post tv din Chișinău. După ce am ieșit în emisie directă cu un jele 3D gătit de mine au urmat atâtea feed-back-uri pozitive, încât nici eu nu m-am așteptat.

Așadar, jeleul mexican 3D se face în câteva etape. Baza incoloră, care trebuie să fie limpede ca lacrima, o pregătesc de cu seară, întrucât aceasta are nevoie de timp ca să se întărească. A doua zi încep să o lucrez improvizând acolo flori și frunze. De obicei mă inspir de pe site-urile de florisitică referitor la combinații de culori sau de flori și frunze. Culorile le introduc cu ajutorul unei seringi, iar pe parcursul lucrului, jeleu merge de câteva ori la frigider. Azi toată munca îmi ia prin cumul cam trei ore, comparativ cu prima perioadă când puteam să stau asupra unui jeleu și câte o jumătate de zi.

Până la acest moment mi-am creat vreo șase rețete proprii de jeleuri mexicane 3D pe bază de șampanie, vin alb, frișcă etc. Și o sumedenie de posibilități de ornare cu diferite flori. De multe ori prefer să fac fel de fel de experimente dintre panacota, mascarpone și frișcă, o combinație nemaipomenită de gusturi.

Azi fac jeleuri la comandă doar pentru cei dragi. Acest hobby al meu a rămas tot la rang de ... hobby. Încă mă gândesc dacă aș putea să o transform în afacere. Pe săptămână fac neapărat câteva torturi din jele 3D doar pentru ai mei (familie, prieteni, rude) care au zile de naștere sau orice altă sărbătoare de familie și vor să împresioneze pe cineva drag.

Gândul de final al acestui articol este ideea că trebuie să îți placă ceea ce faci și să crezi în vise, la fel cum am făcut și eu. În copilărie îmi doream să fiu bucătar-cofetar. Dar după ce am absolvit școala generală cu medalie roșie, cum era pe atunci, am fost încurajată să fac economie (păcat de diplomă cum ziceau ai mei). Apoi, am lucrat inițial la bancă, după care am fost contabilă, ca într-un final să mă reprofilez în coafeză. Dar uite că la 46 de ani viața mi-a oferit o asemenea oportunitate pe care eu nu am ignorat-o. 

Foto: arhiva personală