Irina Civga Iațenco: produsele noastre de patiserie sunt mult mai gustoase decât ale americanilor

Dacă ați fost pe la șezătorile organizate de revista Odoraș, cu siguranță că ați gustat cel puțin o dată din bunătățile făcute de Irina Civga - Iațenco. De ce zic „cel puțin o dată”? Pentru că erau atât de gustoase încât se terminau pe dată, astfel că trebuia să ai mare noroc să prinzi o a doua brioșă sau cupcake. Or, cum zicea o mămică prezentă la eveniment, „fac și eu acasă diferite bunătăți de astea, dar nici pe de parte nu sunt ca cele Sweet Michelle”. Afirmația ne-a intrigat. Ce ingrediente minune conțin torturile, brioșele, cupcake-urile, jele-urile, dar și alte bunătăți de le fac să fie atât de speciale?

Pe Irina Civga - Iațenco am găsit-o în plin proces de lucru. Avea în față două bucăți mari de aluat. Ambele urmau să se transforme în biscuiți cu tematica sărbătorilor de iarnă, doar că una pentru comenzile clienților, iar alta pentru a face deliciul fetiței ei Michelle, care aștepta cu mare nerăbdare să meșterească cot la cot cu mami decorații pentru brad - reni, steluțe, moș crăciuni, fulgi, brazi și multe alte minunății de genul.

„Mă bucură faptul că o interesează de la vârsta asta patiseria. Eu am descoperit această pasiune mult mai târziu, cam pe la vreo 10 - 11 ani. Nu a fost mama cea care m-a influențat, ci dimpotrivă, eu fiind cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei, eram deseori rugată să coc torturi cu ocazia diferitor evenimente de familie (zile de naștere, Anul Nou, Paști, etc.), dar și alte bunătăți precum biscuiți, checuri în zile obișnuite. Țin minte și acum primul tort pe care l-am făcut pe la 12 ani și tot de atunci am început a aduna rețete, pe care le obțineam fie de la vecina, fie de la vreo prietenă de-a mamei, fie din revistele de culinărie și pe care neapărat la testam. Câtă bucurie îmi aducea o rețetă ”wow” care ulterior era cerută la bis de cei ai casei, iar asta mă făcea să devin tot mai bună și mai bună în domeniul patiseriei. Cei pasionați vă vor înțelege.

Nici până azi nu înțeleg de ce nu am mers după finisarea liceului să îmi dezvolt pasiunea. Posibil pentru că pe atunci acest domeniu nu era atât de solicitat. Am făcut limbi străine, m-am făcut traducător, apoi am devenit manager, dar nu am renunțat să testez diferite rețete. La asta au contribuit cele trei luni de aflare în State, din perioada studenției, unde am lucrat într-o patiserie. Sincer, nu-mi plac torturile și brioșele americanilor. Ale noastre sunt cu mult mai bune. În schimb, am învățat diferite tehnici de decorare, care la noi au ajuns cu mult mai târziu.

Primii clienți au fost colegii mei de lucru, care pur și simplu s-au îndrăgostit de bunătățile cu care îi serveam ocazional la serviciu. Am folosit dintotdeauna doar produse naturale de cea mai înaltă calitate: dacă e frișcă atunci de origine animală, dacă e unt doar de 82% grăsime, dacă e ciocolată, doar belgiană, etc.. Această practică e valabilă inclusiv pentru comenzile mari. Niciodată nu am putut să ofer clienților ceva de calitate mai proastă decât am mâncat eu.

La scurt timp au început să-mi solicitate serviciile pentru sărbătorile lor de familie. Cel mai frecvent era comandat pandișpanul cu vișină, care a devenit cartea mea de vizită printre colegii de serviciu. Erau zile când coceam, decoram până pe la ora două - trei noaptea, iar dimineața mergeam la serviciu. Nu pot spune că era ușor, dar nu știu dacă te oprește ceva atunci când faci ceea ce îți place. Recomandările lor au început să îmi aducă comenzi tot mai solide, precum candy bar-uri pentru zile de naștere sau cumetrii, și pe care le făceam de una singură. Cea mai mare provocare a fost să pregătesc primul meu candy bar pentru o cumetrie, eu fiind în a opta lună de sarcină. Cert e că toate acestea mi-au adus un plus de experiență. Azi, cu siguranță știu care sunt cele mai întrebate bunătăți: brioșe, cake pop-uri, în special cele acoperite cu ciocolată, coșulețele cu fructe, jeleurile în straturi, în baza unităților rămase după evenimente.

După naștere, când fetița mea Michelle a mai crescut și nu mă mai solicita 24 din 24, am revenit, „în forță” la pasiunea mea, cum îi plăcea soțului să glumească. Eram atât de avidă să experimentez ceva nou, și nu doar să experimentez, ci să-mi lansez propria afacere. Simțeam că am ajuns la un nivel destul de avansat în ale patiseriei. Șezătorile organizate de revista Odoraș mi s-au părut cea mai bună modalitate. Respectiv, am trimis la redacție un mail, și la scurt timp, propunerea mea a fost acceptată, fapt pentru care mulțumesc redacției. Am avut o singură condiție - să dau un nume acestor bunătăți. Așa s-a născut Sweet Michelle.

Deși ultimele evenimente s-au petrecut relativ nu demult, mă bucură faptul că am primit credit de încredere din partea multor clienți. Tot la solicitarea lor am început să fac diferite prăjituri și biscuiți pentru brad, torturi și copturi cu tematica sărbătorilor de iarnă, pe care le împachetez în cutii frumoase. O bună parte au ajuns deja la clienți, în special la cei care au sărbătorit Crăciunul pe stil nou, apoi urmează revelionul și Crăciunul pe stil vechi. Am ales să operez și cu reduceri frumoase, pentru ca să bucur inimile și ochii cât mai multor copilași care așteaptă magie de sărbători, iar ea precum se știe vine din lucruri simple.”

Dacă v-au plăcut bunătățile create de Irina Civga Iațenko, atunci nu ezitați să o contactați. Mai multe detalii puteți găsi pe pagina de facebook, Sweet Michelle sau apelând la numărul de telefon +37369012074.

Foto: arhiva personală, odoras.md