O zi din viața unei mame...

De ani de zile, revista „Odoraș” scrie despre femei frumoase, femei care inspiră, care au reușit multe să facă și care au mereu capul plin cu idei. Nu o dată ne-am întrebat de unde găsesc ele atâta putere? Oare ziua nu are 24 de ore și pentru ele? Astfel, a apărut ideea de a dezlega misterul, dând start unui nou proiect pe care l-am intitulat sugestiv – „O zi din viață”! Prima protagonistă nu a fost aleasă întâmplător. Olga Grosu este proiectant de mobilier și designer de interior – specialități pe care le îmbină cu succes de ani de zile.  Iar de o lună, a devenit mămică pentru a doua oară. I-am povestit despre ideea proiectului nostru, iar ea l-a acceptat cu entuziasm. Și iată ce a ieșit!

Zilele mele sunt foarte diferite, unele sunt mai productive, cum a fost cea de azi, altele dimpotrivă, dar acest fapt nu mă descurajează. Faptul că am născut acum o lună nu mă împiedică să duc un mod activ de viață. Este adevărat că aș dori să includ aici încă multe alte activități,dar toate la timpul lor. Am ales pentru proiectul „O zi din viață” data de 20 iunie.

05.30 Este ora la care a început ziua de azi pentru mine, datorită lui Alex, care este deșteptătorul casei. El uneori se trezește la 05.00, alteori la 06.00. Cert e că odată ridicată din pat, eu nu mă mai culc. L-am hrănit, l-am adormit înapoi, după care am pregătit micul dejun pentru ceilalți membri ai familiei. 

07.00 Este ora când se trezește Amelia. O ajut să se pregătească pentru grădiniță, după care, luăm micul dejun împreună.

07.30. Și nici un minut întârziere (râde). De regulă, la această oră, Sergiu și Amelia ies zilnic din casă, altfel, soțul întârzie la serviciu.  Este adevărat că acum avem mai puțin timp pentru tandrețuri , fiind mereu prinși în treburi, însă pupicul de dimineața nu l-a anulat nimeni.

08.00. Am profitat de faptul că Alex încă dormea și m-am așezat în fața calculatorului. Sunt implicată într-un proiect de elaborare a designului pentru un apartament foarte spațios, cu multe camere, iar acest fapt mă face să îmi planific minuțios fiecare oră a zilei.

10.00 Alex s-a trezit. L-am hrănit, l-am îmbrăcat și l-am adormit iarăși (am noroc de un copil minunat, care nu îmi prea face probleme cu colicii). M-am pregătit și eu și am ieșit împreună din casă. Am avut trei ore la dispoziție (cât timp Alex a dormit) și am ținut să reușesc să alegem azi împreună cu clientul toate materialele pentru camera de zi.

12.45 Huh. Am făcut o treabă tare bună împreună cu Alex - el cumințel, eu cu inspirație. Am avut încă un sfert de oră la dispoziție, ca să ajung la magazin pentru ca să procur cele necesare pentru casă. Și pentru că i-am promis Ameliei să coacem ceva la rola, am procurat un foietaj congelat. La moment nu prea dispun de timp ca să fac aluatul acasă.

13.30  Azi Alex a avut la dispoziție cam o oră să facă mofturele, să fie plimbat, giugiulit... ceea ce am și făcut, dar nu înainte ca el să ia o porție bună de lăptic, iar eu - prânzul în oraș.

15.00 Soțul a adus-o pe Amelia acasă. De regulă, ea vine mai târziu, dar azi am făcut o excepție. Așa că imediat ce a venit ne-am apucat de treabă. În timp ce am făcut cornulețe cu magiun am discutat, am râs, am povestit de-ale noastre, de-ale fetelor.

17.00 Am pregătit cina. Azi i-am alintat pe-ai mei cu picior de porc cu cartofi la rolă (rețeta v-o dau mai târziu, dacă cumva bucatele mele „au făcut din ochi” vreunui pofticios ).

Amelia a desenat – ocupația ei preferată de seară (cred că o s-o dau la ore de pictură). A schimbat câteva ținute, apoi și-a luat rolul de soră mai mare, atunci când Alex a cerut atenție. E drept că nu totodeauna îi reușește să fie o dădacă bună, dar asta mă face oricum fericită. Îi ador. Între timp, a venit și soțul, care a fost plecat pentru câteva ore cu treburi în oraș.

19.00. După cină, avem parte de o seară obișnuită în familie. După ce l-am alăptat pe Alex, eu lucrez în continuare la proiect, soțul stă cu copii. Ei trei știu foarte bine să petreacă timpul împreună.

21.00 Mai facem un selfie înainte de somn, semn că am încheiat încă o zi productivă. Și ducem copii la culcare. Îi adormim. După care, soțul se așează în fața calculatorului, iar eu revin la muncă. Noaptea asta trebuie să termin designul pentru camera unor copii la fel de dulci și năzbâtioși ca și ai mei, deci am nevoie de liniște și concentrare. Vă pupic și pe voi dragi cititori și vă doresc mâine o zi plină de evenimente frumoase.