Kinetoterapeut: Operația cezariană este o intervenție chirurgicală majoră în care sunt tăiate 4 tipuri diferite de țesuturi

Oana Sforoi este un kinetoterapeut din România, educator perinatal SAMAS și instructor de Pilates și Fitness. Pentru pagina specializată dupanastere.ro, Oana a răspuns la cele mai presante întrebări despre recuperarea după naștere și respirația corectă.

Ce se întâmplă cu corpul unei femei pe timpul sarcinii, din punctul de vedere al oaselor și mușchilor?

În timpul sarcinii, corpul se află într-un context vulnerabil și într-o constantă transformare. Articulațiile și ligamentele devin mai flexibile sub influența relaxinei, care este secretată de 10 ori mai mult decât înainte de sarcină. Deși articulațiile și ligamentele vizate de relaxină sunt cele ale bazinului (deoarece au cei mai mulți receptori) și celelalte articulații ale corpului sunt influențate, în special cele care susțin coloana vertebrală. Creșterea în greutate a corpului, creșterea în dimensiuni a uterului și a sânilor accentuează curburile naturale ale coloanei vertebrale și provoacă o serie întreagă de adaptări posturale, care persistă sau se pot accentua și mai mult în perioada postpartum:

• bazinul este împins în față, accentuând curbura din zona lombară,
• zona toracală își accentuează cifoza,
• umerii și gâtul ajung să fie mai aduse în față.

Modificările posturale sunt însoțite de un mod incorect de funcționare a mușchilor, care devin fie scurți și tensionați, fie alungiți și slăbiți. În special mușchii posturali, adică cei mai profunzi, care ne susțin corpul în echilibru și într-o postură optimă, se întind foarte mult. Își pierd din forță și implicit din funcție. Efectele pot fi sub forma durerii de coloană, în special în zona lombară, a durerii în alte articulații mai mici, a durerii în zona bazinului sau a incontinenței urinare aferente perineului slăbit și o respirație deficitară, care continuă ciclul vicios al adaptărilor posturale.

Disfuncțiile postpartum nu trebuie să fie minimizate ca fiind aspecte femeiești firești, asociate cu sarcina și nașterea, deoarece ele pot fi tratate, recuperate și bineînțeles, prevenite.

Care sunt cele mai des întâlnite disfuncții postpartum? De ce apar ele? Ce putem face în privința lor?

Incontinența urinară, diastasis recti (separarea mușchilor abdominali), epiziotomia, prolapsul de organe, hernia ombilicală, durerea și disfuncția în zona bazinului și durerea la contactul sexual sunt principalele disfuncții despre care este bine ca noi, femeile, să fim avizate și informate corect. Le putem recunoaște la noi și la femeile din jurul nostru și putem crea reale conversații în jurul acestora. Ele nu trebuie să fie minimizate ca fiind aspecte femeiești firești, asociate cu sarcina și nașterea, deoarece ele pot fi tratate, recuperate și bineînțeles, prevenite.

Multe mame ajung să își pună, după naștere, întrebarea “eu de ce nu am știut despre asta?” atunci când încep să experimenteze dureri și alte probleme de funcționare ale mușchilor. Într-o etapă de transformare atât de puternică și complexă, ultimul lucru pe care și-l dorește o nouă mamă este să aibă o experiență de durere și de eșec al propriului corp. Aceste cazuri nu sunt însă o raritate, ci, din păcate o realitate medicală frecvent întâlnită. Este adevărat că nici stilul nostru de viață modern nu ne ajută. Orele petrecute la calculator sau pe telefon, stând jos, mersul cu mașina în loc de mersul pe jos, stresul psihic și emoțional crescut, suprastimularea informațională fără precedent și presiunea societății de a fi mereu ocupat fără a alterna cu activități de mișcare și relaxare sunt o rețetă sigură pentru alterarea stării de sănătate fizică, mentală și emoțională.

Astfel, obiceiurile  incorecte de mișcare și de postură pe care le aveam înainte de sarcină, ne însoțesc de-a lungul sarcinii, persistă după naștere și pot deveni mai problematice decât înainte. Procesul de schimbare a corpului continuă și după naștere, mai ales pentru că urmează  perioada de alăptare, eventual de purtare a bebelușului și alte activități solicitante, care sunt provocatoare pentru mușchi și postură. După lunile de sarcină, procesul nașterii și toate activitățile care urmează, corpul oricărei mame are nevoie de o resetare a posturii și de recuperarea mișcărilor funcționale ale corpului ca de o gură de aer proaspăt.

Ajută foarte mult ca procesul de recuperare a corpului să înceapă cât mai devreme posibil, chiar din primele săptămâni după naștere, pentru a menține o stare de bine în corp și pentru a te putea întoarce ce activitățile care îți fac plăcere cât mai repede – însă asta nu înseamnă activitate fizică intensă! Perioada de după naștere este una de conectare cu inteligența propriului corp, prin respirație adâncă și exerciții ușoare în primele săptămâni, urmate de reeducarea mușchilor profunzi, posturali și creșterea treptată a dificultății și complexității mișcărilor. Este momentul să investești în metode care iau în considerare o abordare holistică și conexiunile dintre toate părțile corpului și conexiunea dintre corp, gândurile și experiențele tale. Corpul beneficiază cel mai mult de pe urma unui proces de reeducare, care îi permite să se întoarcă la un echilibru și o funcționare optimă, în absența durerii și o postură funcțională.

Nu te grăbi să reiei activități de impact sau foarte solicitante prea repede pentru că există risc crescut de leziuni în țesuturi, ceea ce te va ține departe în continuare de activitățile care îți provoacă bucurie. O atitudine conservatoare te va ajuta să treci progresiv printr-un proces de recuperare care te va susține pe termen lung.

Ce poți face din timpul sarcinii pentru a evita aceste disfuncții?

Atât în perioada de sarcină, cât și după naștere devine important să observăm cum ne mișcăm, să ne înțelegem corpul și să ne luăm în propriile mâini responsabilitatea de a acționa favorabil pentru sănătatea proprie. Cel mai important este să-ți menții capacitatea de a respira adânc și forța mușchilor posturali care păstrează o aliniere optimă a bazinului față de restul corpului și respectă curburile normale ale coloanei, prevenind accentuarea lor. Poți face asta prin exerciții speciale de respirație diafragmatică și de întărire a trunchiului (în limbaj de specialitate vorbim despre CORE – adică mușchii cei mai adânci transvers abdominis, mușchii drepți abdominali, oblicii, mușchii spatelui)

Cele mai frecvente exemple posturi incorecte și efectele lor sunt:

• Când coloana lombară are o curbură neutră, normală, organele din bazin au un „raft” propriu la nivelul bazinului. Când curbura din zona lombară este prea accentuată, crește riscul ca uterul să împingă vezica urinară prea adânc în canalul vaginal.
• Sau din contră, dacă bazinul este prea împins în față până când dispare curbura din zona lombară și se aplatizează zona fesierilor, uterul și vezica urinară se deplasează din spațiul lor natural, ceea ce crește riscul de disfuncție a planșeului pelvin sub formă de prolaps sau incontinență urinară.

În cazul oricărui alt tip de intervenție chirurgicală majoră, medicii ar prescrie inclusiv recuperare fizică, ceea ce nu se întâmplă pentru cezariană.

Se spune ca îi este mai ușor corpului să-și revină după o naștere vaginală. Cu toate acestea, în România, jumătate din nașteri sunt prin cezariană. Ce diferențe există între recuperarea după naștere vaginală și naștere prin cezariană?

Recuperarea după naștere este influențată de mai mulți factori și nu aș pune modul de naștere chiar printre primele. Contează foarte mult numărul de sarcini anterior, cum a fost experiența sarcinii, cât de lungă a fost sarcina, ce s-a întâmplat în timpul nașterii. Cu toate acestea, operația de cezariană rămâne o intervenție chirurgicală majoră în care sunt tăiate 4 tipuri diferite de țesuturi. Deși incizia nu include mușchii drepți abdominali ci doar tendonul care îi conectează de bazin (aponevroza), funcționarea lor tot este afectată și țesuturile își schimbă calitatea acolo unde au fost tăiate. Multe femei simt că recuperarea musculaturii abdominale este inhibată de prezența operației și le este mai dificil să-și încordeze mușchii în timpul exercițiilor (în mod normal, corpul știe ce mușchi să recruteze la anumite mișcări, dar după o operație precum este cezariana, este nevoie de un efort conștient al minții de a pune la treabă anumiți mușchi).

În cazul oricărui alt tip de intervenție chirurgicală majoră, medicii ar prescrie inclusiv recuperare fizică, ceea ce nu se întâmplă pentru cezariană, așa cum nu se întâmplă nici pentru epiziotomie sau alte leziuni ale perineului în timpul nașterii vaginale, asociate tot cu formarea unei cicatrici care poate fi dureroasă și poate încetini și îngreuna procesul de recuperare. Indiferent de tipul de naștere, primele 15 zile ar trebui să fie de repaus total, care să îți permită să integrezi experiența și să dai voie țesuturilor și organelor să se vindece și să se reajusteze. Reconectarea cu corpul în acele zile se face doar prin exerciții de respirație adâncă și conștientă, respirații în care să îți folosești mușchii profunzi și să îți echilibrezi sistemul nervos.

Ce este important de făcut după o operație de cezariană, pentru recuperare?

Cel mai important aspect, în cazul operației de cezariană, despre care nu se vorbește aproape deloc la noi, este cicatricea și aderențele care pot apărea în zona inciziei. Aderențele sunt parte normală a procesului de vindecare a țesuturilor, fiind formate din fibre de colagen. Dacă se formează în exces și aderă de organele și țesuturile din zona bazinului, pot contribui la incontinență urinară, durere la nivelul cicatricei, sensibilitate scăzută a acelei zone și senzație de restricție la mișcări. Țesuturile moi care au fost tăiate pot beneficia de pe urma masajului în zona cicatricei ca parte din procesul de recuperare și reîntoarcere la starea de bine și sănătate. După vindecarea completă a cicatricei, abordarea holistică este cea mai benefică, cu terapii manuale asupra corpului, pentru a depista zonele de tensiune din corp (masaj al punctelor de tensiune), exerciții specifice pentru realinierea posturală urmate de un program de exerciții pentru creșterea forței, în special în zona de CORE. Recuperarea țesuturilor este influențată și de mediul intern al corpului, mai ales de calitatea nutriției și capacitatea de absorbție a nutrienților, hidratarea țesuturilor și capacitatea corpului de a elimina toxinele eficient.

Există femei care rămân cu burtă ca de sarcină chiar și după un an de la naștere. Li se recomandă să facă abdomene și să slăbească și totuși nimic nu se schimbă. Ce ne poți spune despre asta?

Acel aspect specific pe care îl descrii, adică vestita „burtică de mămică” semnalează de cele mai multe ori o disfuncție a mușchilor. Poate fi doar o consecință a faptului că nu s-a recuperat o forță optimă la nivelul acelui corset de mușchi posturali din centrul corpului (zona de CORE) sau poate semnala chiar separarea mușchilor abdominali, afecțiune numită Diastasis Recti, sau diastaza mușchilor drepți abdominali.

Zona de CORE este alcătuită din 4 mușchi principali: planșeul pelvin, diafragma, mușchiul transvers abdominal și mușchii multifizi cu o importanță critică pentru postură și susținerea organelor din zona abdominală și pelvină.

Când funcționează corect și echilibrat, nici nu îi observăm, mai ales pentru că sunt așezați în profunzime. Nu sunt asemenea mușchilor pectorali sau a bicepsului pe care îi putem vedea când se contractă. Cele mai frecvente disconforturi fizice pe care le experimentează mamele în sarcină sau după naștere sunt corelate cu un anumit grad de disfuncție în acest grup de mușchi. Devine critic ca ei să fie activați corect și să se coordoneze pentru o funcționare optimă, ceea ce nu se întâmplă doar cu abdomene care pot pune presiune și mai mare într-un sistem de mușchi deja slăbit. Abordarea cea mai înțeleaptă este una holistică, care să aibă în vedere atât starea de bine a corpului în general, cât și starea emoțională.

După naștere se poate întâmpla să urinezi puțin în momentele când strănuți sau râzi. Este normal? Multe femei consideră că nu se poate face nimic în privința asta și că așa e după ce naști. Tu ce spui?

Incontinența urinară este termenul medical folosit pentru orice formă de pierdere involuntară de urină. Când se produce la creșterea presiunii intra-abdominale în activități de tip sărit sau doar la strănut, tușit, sau râs, se numește incontinență urinară de stres. Când pierderea de urină apare când vezica este prea plină și nu reușești să te ții până să ajungi la toaletă, se numește incontinență urinară de urgență.

Din păcate, incontinența urinară este frecventă, dar nu și normală! Ea a fost de prea multe ori subestimată ca fiind un aspect firesc pentru o femeie care a născut. DAR, la fel ca în cazul diastazei abdominale, incontinența urinară este un simptom al faptului că există o disfuncție în sistemul de mușchi care formează zona de CORE, zonă care include și planșeul pelvin. Pentru că planșeul pelvin depinde de funcționarea corectă a celorlalți 3 mușchi cu care se sincronizează și de postura în care stăm și ne mișcăm. În cele mai multe cazuri, incontinența apare pentru că mușchii planșeului pelvin sunt prea tensionați (deși există convingerea că incontinența înseamnă mușchi slăbiți). Din acest motiv, exercițiile Kegel (exerciții care implică mușchii folosiți pentru a opri jetul de urină), mai ales dacă nu sunt explicate corect, nu sunt cea mai bună soluție. Un alt factor care poate crea această problemă este țesutul cicatricial (țesutul refăcut în urma operației cezariene) care poate crea o forță anormală asupra vezicii urinare sau a uretrei și a altor țesuturi conectate de ele. 

Care este cea mai mare greșeală pe care o poate face o femeie în perioada de recuperare?

Cea mai mare greșeală este să înceapă să facă mișcare prea devreme, să aleagă forme de mișcare de impact sau foarte solicitante, care adaugă și mai mult stres asupra unor țesuturi care au fost deja suprasolicitate și să facă prea multe, prea repede. Riscul este de accidentare a țesuturilor moi este mare în primele 6 luni postpartum și orice accidentare te va ține departe de activitățile care îți produc plăcere. Atitudinea conservatoare și răbdarea cu corpul aduc mai multe beneficii. Atenția se mută pe reeducarea respirației, pe exercițiile pentru CORE, exercițiile de mișcare conștientă prin care să îți recuperezi postura, pe nutriția cât mai sănătoasă, metodele de gestionare a stresului și a emoțiilor (respirație, meditație), masaj și alte terapii manuale care îți ajută corpul să se detensioneze și să își găsească alinierea corectă.

Sursa: dupanastere.ro