Moaşa şi preşedinta Asociaţiei pentru Naştere Naturală şi Alăptare din România, Irina Popescu ne prezintă miturile legate de naştere.

Sunt poveşti mincinoase pe care multe femei le cred și pe care unii medici le promovează:

1. Moaşa e o asistentă din maternitate - FALS

Moaşa nu e femeia care a auzit şi ea câte ceva despre naştere şi stă pe lângă medic la naştere, ci este un cadru medical care a absolvit o secţie specială a Facultăţii de Medicină şi are o licenţă în domeniu. Moaşa de ultimă generaţie (noţiune reglementată prin lege) este specialistul competent în sarcină fiziologică, naştere şi post-partum fiziologic – ea poate urmări şi gestiona sarcina, naşterea şi tot ce îi urmează (atât în cazul mamei, cât şi al copilului). Confuzia e oarecum firească, în condiţiile în care, în timpul comunismului, moaşa a fost scoasă din scenă, pentru că totul s-a instituţionalizat. De atunci şi până în 2003, moaşa era într-adevăr orice asistentă medicală din maternitate, fără pregătire specială şi fără competenţe. Abia din 2003, ne-am aliniat şi noi la normele europene şi avem Facultate de Moaşe (în România) în toate centrele universitare de medicină. De atunci, moaşa se formează după 4 ani la Facultatea de Medicină. E important ca femeile să cunoască diferenţa dintre asistenta de obstetrică-ginecologie din sala de naşteri şi moaşa, care poate asista şi îngriji femeia sănătoasă în perioada ei fertilă – asta înseamnă chiar înainte de conceperea unui copil, în sarcină, la naştere, în perioada dintre naşteri.. etc. Medicul de familie este cel care poate şi trebuie să îndrume femeia către o moaşă.

2. Cezariana e întotdeauna mai uşoară decât naşterea naturală – FALS

Depinde din perspectiva cui privim – cezariana este într-adevăr mai uşoară, mai simplă şi mai eficientă pentru medic. E vorba de o intervenţie chirurgicală de maxim o oră – copilul e extras, mama e cusută şi gata. De cele mai multe ori, cezariana e programată când e convenabil pentru medic (când e de gardă sau când îi e la îndemână). Altfel, ar însemna 5 săptămâni de disponibilitate pentru fiecare gravidă (zi şi noapte) – naşterea naturală se poate întâmpla oricând în intervalul 37-42 de săptămâni. Deci naşterea naturală e mai complicată în primul rând pentru medic, din punct de vedere al gestionării timpului – asist naşteri naturale şi vă spun cu mâna pe inimă că aşa este. Naşterea poate surveni oricând în acest interval de 5 săptămâni şi trebuie să fii disponibil pentru fiecare femeie. Altfel... nu am cunoscut femei care să îmi spună cât de uşor le-a fost după cezariană.

3. Cezariana nu doare – FALS

Nu avem cum să naştem fără durere – nu s-a inventat încă o asemenea metodă. Ideea că vreau să fug de durere şi aleg cezariana e un mit. Naşterea presupune durere, indiferent dacă este vorba de naştere naturală sau cezariană. Cezariana presupune durere post naştere, faţă de naşterea normală. Sigur că avem calmante şi gestionăm şi asta, însă cel mai mare dezavantaj al cezarienei este că mama proaspăt operată (şi nu este o operaţie deloc uşoară pentru mamă), nu e capabilă să îşi îngrijească copilul mult aşteptat, nu este în puteri. Fireşte că dacă ai făcut cezariana pentru a salva viaţa unui copil sau a mamei, riscul ăsta păleşte. Dar atunci când ai făcut-o degeaba, senzaţia asta de depresie rămâne. O mamă suferă că a trecut prin sarcină, prin operaţie, are copilul, dar nu e capabilă să se ocupe de el.

4. O cezariană atrage o altă cezariană – FALS

Multe femei cred că dacă au născut un copil prin cezariană, nu pot alege să îl nască natural pe următorul. Ba chiar mulţi medici le spun mamelor că o cezariană obligă la o naştere următoare tot prin cezariană. O cezariană – întotdeauna cezariană. Este o minciună. În alte ţări nu există această indicaţie inventată. Studiile medicale internaţionale arată că o femeie care avut o cezariană are peste 90% şanse să nască natural. Deci vorbim de un procent foarte mare, practic e ca şi cum nu ar fi existat această operaţie; şansele de a naşte natural sunt aceleaşi şi dacă nu a existat o cezariană înainte. E adevărat că în ţările în care e bine reglementată naşterea acasă, naşterea naturală după o cezariană se întâmplă în centre de naştere sau în maternitate, nu acasă. Deci e o naştere cu un risc oarecum mai crescut, dar poate merge foarte bine. Şi merge foarte bine, vă spun din experienţa alături de mame care au ales naşterea naturală după o cezariană.

5. Naşterea naturală după o cezariană e mai riscantă decât o a doua cezariană – FALS

Studiile medicale spun că cezariana după cezariană implică riscuri mai mari, atât pentru mamă cât şi pentru copil, decât o naştere naturală după o cezariană. Odată ce ai intervenit chirurgical major, redeschizi acea veche operaţie, supui femeia unei noi recuperări, organismul este din nou stresat de această intervenţie majoră... Depinde însă dacă prima operaţie a fost o cezariană la cald (adică făcută după declanşarea naturală a naşterii) sau o cezariană la rece (cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, adică programată de medic la o dată convenabilă pentru el). Dacă avem o cezariană la cald, riscurile sunt oricum mai mici, mai ales pentru copil, care este pregătit să se nască pentru că el a declanşat naşterea. Nu vreau să generalizez, sigur că nu se întâmplă asta în toate cazurile, dar ideea e că nu ar trebui să se întâmple în nici măcar un caz. Cezariana la rece – adică extragerea copilului înainte de începerea travaliului – nu este sănătoasă nici pentru mamă, nici pentru copil. Faptul că un procent foarte mare de femei este manipulat din cauza timpului scurt al medicului, care nu vrea să se trezească noaptea, este frustrant. Cezariana la rece nu ar trebui să se întâmple nici în 1% dintre cazuri. Ori e tocmai invers: cezariana la rece e în 99% dintre operaţii, iar 1% cred că e cezariana după declanşarea naşterii naturale. Copilul e scos înainte să fie pregătit, fără ca plămânii lui şi organismul să fie pregătite să se adapteze mediului în care vine. Există indicaţii clare pentru cezariană, doar acelea trebuie respectate.

6. Naşterea naturală nu e recomandată când copilul are cordonul ombilical după gât – FALS

Cei mai mulţi copii au cordonul ombilical după gât şi este normal să fie aşa. Înseamnă că acel cordon e lung şi ne bucurăm când îl vedem după gât... Iar dacă nu îl are înainte de naştere, el se poate înfăşura după gât în timpul travaliului şi nu e o problemă nici asta. Circulară de cordon egal cezariană – e unul dintre cele mai mari mituri din România legat de indicaţia cezarienei. Şi e o păcăleală. Am cunoscut medici – e drept că nu sunt medici români – care mi-au spus că ei nu anunţă niciodată femeia dacă e sau nu e cordonul ombilical după gâtul copilului. De ce? Pentru că nu e nevoie să se panicheze pentru ceva normal; poate femeia are impresia că acel copil respiră pe gât, ceea ce e fals... La noi însă e fix invers: medicii sperie femeile cu asta. Iar femeile îi cred.

7. Care e distanţa recomandată între două naşteri?

Ideal ar fi să nu rămână gravidă în primele 6 luni după o naştere. E perioada în care organismul se reface. Mai există ideea şi cu 9 luni – chipurile 9 luni a fost sarcina, e nevoie de alte 9 luni pentru a se reface. Dar după 6 luni, e absolut în regulă să rămână din nou însărcinată, din punct de vedere medical. Dacă vorbim de o cezariană după o altă cezariană, e recomandat să treacă măcar un an şi jumătate între ele (nu între sarcini, ci între operaţii).

8. Nu e bine să alăptezi în timpul sarcinii - FALS

Alăptarea unui copil în timp ce ai rămas însărcinată cu următorul, nu este nicio problemă. Femeia poate alăpta fără grijă, nu există riscuri. Ba poate alăpta şi în tandem, după a doua naştere. Adică alăptează primul copil, dacă mai e nevoie, cum şi pe cel nou-născut. Se întâmplă din fericire tot mai mult şi în România, unde femeile încep să afle că este chiar recomandat, nu doar că nu e riscant.

9. Femeile cu miopie nu pot naşte natural – FALS

Sunt multe femei care cred asta şi nu este adevărat. Există nişte teste pentru cele cu miopie foarte mare la care se măsoară de fapt riscul dezlipirilor de retină. Nici când există un asemenea risc (iar riscul poate exista şi la persoane care nu au miopie) indicaţia nu este de cezariană neapărat, ci de a nu forţa expulzia copilului în timpul naşterii. Adică exact acel îndemn greşit de a împinge, pe care îl aud multe femei în timpul naşterii: împinge tare, luuuung. Nu e nevoie de aşa ceva, copilul se va naşte în ritmul lui, fără această forţare inutilă. Mai ales dacă ajutăm femeia cu o poziţie firească la naştere, cu forţa gravitaţiei.

10. Naşterea trebuie să aibă loc pe masa de consult ginecologic – FALS

Eu nu am aşezat nicio femeie care năştea pe masa de consult ginecologic şi nici nu s-a aşezat vreuna din dorinţa ei. Dacă laşi femeia să îşi aleagă poziţia naşterii, sigur nu va naşte pe spate. Aşa ne spun şi alţii care au făcut experimentul ăsta. Unele stau în picioare, altele stau pe vine, pe palme şi genunchi... depinde. De ce e aşa? Pentru că atunci când stai pe spate, bazinul are cele mai mici diametre, pelvimetria ne arată că este cel mai închis. Atunci de ce nu facem loc bebeluşului, de ce nu o lăsăm să aleagă cum naşte? Am auzit tot felul de răspunsuri de la medici: pentru că eu nu mai văd nimic, pentru că eu nu ştiu unde să stau, pentru că nu mai pot să fac epiziotomia (care în realitate nu e necesară decât pentru puţine cazuri), pentru că nu ştiu dacă trebuie să intru şi eu în cadă cu ea... Da, inclusiv pe asta am auzit-o! Deci nu, nu e nevoie să intre nimeni în apă cu ea, dacă alege să nască în apă. Dacă ascultăm copilul şi este ok, nu avem nicio indicaţie medicală de a interzice o poziţie sau alta pentru naştere. În plus, copilul se oxigenează mai bine când mama nu stă pe spate. Ştim că în ultimele perioade ale sarcinii, medicii ne sfătuiesc să nu dormim pe spate, ca să se oxigeneze bine copilul. E valabil şi în timpul nașterii. Copilul tot acolo este, oxigenarea la fel funcţionează.

11. Femeile mici nu pot naşte natural – FALS

Femeile scunde sau slabe nu sunt defecte, iar un copil care s-a dezvoltat într-o femeie mică, are toate şansele să se şi nască prin bazinul acelei femei. E drept că în natură există şi trifoi cu patru foi, deci există excepţii, dar pentru asta suntem pregătiţi cu toate intervenţiile necesare. Dar nu poţi spune unei mame care nu are fractură de bazin sau displazie severă de şold că nu poate naşte. Dacă o femeie are un metru şi jumătate, nu înseamnă că nu poate naşte. Şi am văzut asta întâmplându-se în maternităţi, din păcate. Le spun să treacă la măsurători, după care la operaţie - că sunt prea mici şi nu pot naşte. Ba chiar cu numărul de la pantofi! Pare o glumă, dar se întâmplă. Nu îmi dau seama dacă unii medici chiar mai cred astea sau doar manipulează femeile. Deci e bine să ştim că înălţimea sau greutatea mamei, miopia, îngustimea bazinului, numărul de la pantofi şi alte asemenea, nu au legătură cu naşterea şi cu indicaţia de cezariană. O femeie mică, slabă, mioapă, cu 36 la pantofi şi cu ochelari, ba chiar şi cu cordonul înfăşurat după gâtul copilului, poate naşte natural din punct de vedere medical. Doar travaliul stabileşte dacă e nevoie de vreo intervenţie. Ştim că articulaţiile devin mobile în timpul travaliului, iar bebeluşul îşi face loc. Mărimea bebeluşului e alt mit – ba e prea mic şi nu se poate naşte, ba e prea mare şi nu încape. De regulă copilul se poate naşte natural, nu există aici nici prea mare, nici prea mic. Dar proba de travaliu presupune că naşterea să se declanşeze în mod natural, iar majoritatea mamelor nu au şansa acestei situaţii – benefice atât pentru ele, cât şi pentru copil. Cred că e o teamă a medicului – decât să monitorizeze travaliul, preferă să îl extragă prin operaţie.

12. De ce creşte numărul naşterilor prin cezariană?

Cred că în România am trecut de apogeul cezarienei, simt o descreştere – deşi e adevărat că eu lucrez cu o nişă anume de femei, care preferă naşterea naturală. Dar suntem totuşi în top la nivel european. De pildă, în Bucureşti, rata naşterilor prin cezariană depăşeşte 70%. Sunt spitale de stat care depăşesc 85% rată a cezarienelor. Deci e exact invers de cum ar trebui. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o rată a cezarienelor de 10-15%, operaţii care pot fi justificate medical. Altfel, atât mama cât şi copilul sunt într-un risc major. Faţă de ţările europene, suntem – ca de obicei – în top cu numărul de cezariene. Nu întâmplător suntem tot în top şi la mortalitate şi morbiditate materno-fetală. Nu în ultimul rând, avem o rată mică a alăptării – tot din cauza miturilor şi a informării precare.

13. Mama cu cezariană nu are lapte - FALS

Laptele e în sânul mamei încă din săptămânile 17-18 de sarcină – tocmai de aceea femeile care au născut prematur pot alăpta fără probleme (şi s-a dovedit că laptele lor este cel mai potrivit aliment pentru recuperarea copiilor prematuri). Ideea că laptele nu e bun sau nu e destul de mult ori de gras este un alt mit trist. Problema la cezariană este că mama e separată de copil, deci mama nu are şansa să înceapă alăptarea. Iar copilul separat de mamă este hrănit cu formulă artificială, cel mai adesea la biberon, deci nu învaţă să sugă la sân. Vreau să subliniez ceva foarte important: o femeie după naştere nu are lapte să ţâşnească pe pereţi. În maternitate, ele sunt trase de sâni, chipurile să verifice dacă au lapte, şi nu iese nimic. Apoi li se spune că nu au lapte şi copiii vor fi hrăniţi cu lapte praf. Sigur că nu ţâşneşte, e colostru şi se secretă în cantitate de câteva picături, perfect compatibil cu stomacul bebeluşului, care după naştere are o capacitate foarte mică: de 2-7 mililitri. Doar dacă bebeluşul e pus la sân, el va stimula secreţia de lapte matur. Şi atunci vom ajunge în sfârşit la situaţia „dorită” a laptelui mai mult, care ţâşneşte în sfârşit, ca să fie toată lumea mulţumită. Nu mai credeţi asistentele care vă spun că nu aveţi lapte! Trebuie doar să puneţi copilul la sân, iar laptele va veni. Indiferent dacă e cezariană sau naştere naturală. Laptele e acolo şi rămâne în sân minim o lună după naştere. Dacă aţi eşuat la spital din cauza medicilor sau asistentelor care nu v-au ajutat, insistaţi măcar acasă, pentru că laptele există. O femeie care a născut, are lapte.

14. Naşterea intervine imediat după ruperea apei – FALS

Se întâmplă uneori ca naşterea să se declanşeze natural, dar în prima oră după ruperea membranelor să nu înceapă dilataţia. Există această modă: mama e dusă rapid în sala de operaţie şi i se spune că trebuie intervenit urgent, că nu se naşte copilul. În realitate, avem timp 48 de ore pentru naştere. După 12 ore, se pot administra antibiotice pentru prevenirea unei infecţii, dar nu este o indicaţie de cezariană. Am auzit-o de multe ori, ştiu că se întâmplă, dar nu este adevărat. Avem tot timpul să aşteptăm instalarea travaliului.

15. Copilul mic sau prematur trebuie născut prin cezariană – FALS

Un copil mic sau prematur se naşte extrem de uşor în mod natural. Dacă nu există alte probleme grave, nu este indicată deloc cezariana din punct de vedere medical. La fel cu gemenii. Dacă sunt în poziţie bună, naşterea poate decurge foarte bine.

16. Bebeluşul trebuie ţinut în mediu steril după naştere - FALS

Copilul trebuie să stea lângă mama lui după naştere – acolo se colonizează cu germenii prietenoşi, care îi asigură imunitatea. E foarte trist ce se întâmplă în România în zona asta... În ţările civilizare, este interzis să dezlipeşti copilul de mamă. Mai ales în primele două ore după naştere. Chiar dacă apare o urgenţă care îi pune în pericol viaţa, este stabilizat şi pus înapoi pe mamă. Există studii care au demonstrat că prematurii se dezvoltă şi se recuperează cel mai bine lângă mamă, pe pieptul ei. Detaliile le găseşte oricine de pildă pe un site ca http://www.kangaroomothercare.com.

Nu ştiu ce se întâmplă la noi, de ce e păstrat acest obicei comunist de a separa mama de copil. În multe cazuri, nu suntem departe. Sunt medici şi asistente care nu lasă mama să stea lângă copil, care le interzic să alăpteze. Ba mai sunt asistente „binevoitoare” care învaţă mamele ce şantajişti şi răsfăţaţi sunt bebeluşii, cum nu trebuie să stea prea mult lângă ei. 

Nevoia de bază a oricărui bebeluş este de a fi lângă mama lui. Doar acolo este în siguranţă, acolo simte mirosul ei, acolo e colonizat cu germenii ei – de care are nevoie, acolo iniţiază primul supt (în primele 20-30 de minute), care e extrem de important pentru el. Nu are nevoie de germenii din pătuţul de neonatologie, nu are nevoie de mâinile şi halatul doamnei asistente, ci doar de mama lui. S-a demonstrat medical în ţări mai sărace ca a noastră, unde infecţiile de spital sunt o problemă mai mare decât la noi, că acei copii care sunt ţinuţi la început pe pieptul mamei, sunt protejaţi de infecţiile şi germenii de spital. 

Doar în contact direct cu mama şi prin alăptare, copilul îşi clădeşte imunitatea. Şi încă ceva: tatăl ar trebui să aibă acces nerestricţionat la copil şi la mamă. Ba este chiar necesar. Sigur că un tată care nu şi-a văzut copilul cât a stat în spital, nu îşi va lua copilul în braţe când ajunge acasă. Se teme, nu-l cunoaşte, nu e obişnuit. E normal... Pentru mine e foarte simplu: după ce copilul stă două ore pe pieptul mamei, îi iau şi îl pun în braţe tatălui. E momentul în care stabileşte legătura şi el cu propriul copil.

De unde toate aceste mituri legate de naştere în România?

E drept că unele femei cred orbeşte ce le spun medicii, dar într-un fel e normal. Te aştepţi la ce e mai bun, ai încredere că e informat şi că pune sănătatea ta şi a copilului pe primul plan. Ori nu toţi fac asta. E important să înţelegem că sarcina normală şi naşterea naturală nu sunt o boală. Ori, de multe ori, intervenţia medicului adaugă o patologie care nu e necesară în zona asta a naşterii. Cumva e de înţeles: nu au timp, au unele cazuri grave şi atunci încearcă să rezolve la fel şi pe cele care nu au o problemă... Nu e scuzabil, dar ăstea sunt motivele. Şi ajungem de unde am plecat: lipsa moaşelor din sistem. Şi lipsa de informare a mamelor. Moaşele ar putea gestiona şi supraveghea sarcina şi naşterea normală, iar medicii s-ar putea ocupa de probleme – acolo unde sunt foarte valoroşi. Avem la ce să-i folosim, sunt o grămadă de probleme în sfera ginecologică. Medicul de familie e cel care ar trebui să recomande unei femei să ia legătura cu o moaşă, acolo unde există moaşe. E o lipsă de comunicare între asociaţiile moaşelor, ale medicilor de familie şi ale obstetricienilor, iar femeile nu beneficiază de asistenţa potrivită. Nu e nevoie de tratament şi intervenţii medicale când nu suferă de o boală. Şi au dreptul să aleagă în cunoştinţă de cauză.

În România, nu avem un protocol pentru naştere naturală.

Mai e ceva: când, întâmplător, apare şi o naştere naturală, fiecare face ce vrea şi ce crede. Protocol medical oficial pentru naşterea naturală nu există în România. Există protocoale doar pentru intervenţiile medicale diverse.

Deci nu aş învinui foarte tare femeile, pentru că există următoarea situaţie: când o femeie rămâne însărcinată, aude din multe surse cât de traumatizantă e naşterea naturală. Şi de multe ori chiar este. Dar e vorba de mediul în care au născut natural, nu de naşterea naturală în sine. Dacă o să întrebaţi o femeie care a născut natural, pe întuneric, în apă, în poziţia pe care o alege şi cu cine doreşte ea lângă ea, o să povestească despre ce experienţă magică a avut, despre cum s-a simţit transformată, despre cum abia aşteaptă să repete experienţa. Poate vorbi trei zile despre asta. 

Naşterea naturală a fost patologizată şi stricată de sistem, iar femeia a ajuns să se ferească de ea. Soluţia e să schimbăm sistemul.

Sursa: rfi.ro, foto simbol: cmedia.romaniatv.net