Medicul dermatolog spune când sunt periculoase muşcăturile de căpuşă

Natura a înverzit şi a înflorit. Copiii nu mai vor în casă şi este foarte bine că este aşa. Mişcarea în aer liber, în mijlocul naturii este binefăcătoare pentru psihic şi fizic şi ajută la dezvoltarea armonioasă. Însă, ce ne facem cu „ameninţările” din iarbă -  căpuşele?

Dr. Brigitta Mihai, medic dermatolog rezident, oferă mai multe explicații despre când mușcăturile de căpușe sunt periculoase. „Există mai multe tipuri de căpuşe, specia Ixodes este incriminată pentru dezvoltarea bolii Lyme, însă celelalte specii pot fi vector pentru diverse alte infecţii. Riscul îmbolnăvirii post-mușcătură este însă mic, în ciuda ataşării căpuşei la gazdă. Riscul infecţios creşte în momentul în care hrănirea are loc”, spune medica.

Deşi teama este enormă, este nevoie de o zi jumătate de ataşare la un organism uman pentru a transmite boala Lyme. „Căpuşa care transmite Lyme are nevoie de aproximativ 36 h de hrănire pentru a fi capabilă de a elimina spirochetele producătoare de boală (prin salivă). Pentru ca cele 36 de ore să aibă loc, e necesar ca persoana care a fost muşcată să nu identifice căpuşa, aceasta să se hrănească până devine plină şi să se desprindă. Rar se întâmplă să nu fie găsită în intervalul de timp menţionat” explică dr. Brigitta Mihai.

Şi totuşi cât de mare este riscul odată muşcaţi cu o căpuşă ce poate transmite această boală? „Riscul dobândirii bolii în situaţia unei căpuşe identificate şi urmărite, îndepărtate corespunzător, este de 1,4% chiar şi în zonele cunoscute pentru Lyme. „Nu are rost testarea imediat după muşcătură. Aceasta se poate pozitiva undeva la 2-6 săptămâni după muşcătură, analizele fiind inutile în faza acută!”, a continuat medicul dermatolog.

Respectiv, după fiecare ieşire în natură, în grădină, în parc este important să verificăm pielea amănunţit (adulţii verifică pielea copiilor, iar pentru a observa propria piele se pot folosi de o oglindă). Deşi pe internet puteţi găsi diverse reţete sau metode, iată metoda recomandată de medici pentru îndepărtarea căpuşelor. „Se prinde căpuşa tangenţial pielii, cu o pensetă fină, şi se îndepărtează ferm, dintr-o singură mişcare. Nu se roteşte, nu se apasă, nu se înţeapă cu acul” precizează medicul dermatolog.

Aplicarea de diverse substanţe şi speranţa că se va elibera singură este de evitat şi chiar periculos căci poate duce la eliminarea spirochetelor în momentul în care se va „sufoca” sub preparatele respective.

Sursa: csid.ro; kipmu.ru