Angela Iurcu -femeia care asigură legătura în familie

O doamnă rafinată, inteligentă şi bine informată. O femeie cu fler şi cu ţinută, care emană stil modern, dar şi un fel de a fi tradiţional pentru moldovence. Poţi să discuţi cu ea la orice temă, dacă eşti în stare, desigur. Pentru că îţi lasă impresia că le ştie pe toate. Când încep discuţiile despre copii, înţelegi că e absorbită anume de ei. Angela Iurcu este acum, în primul şi în primul rând, mamă!

Acest nume de familie e ştiut în Moldova. Şi nu vorbim despre răspândirea lui, ci despre o persoană arhicunoscută, directorul general al „Moldtelecom”, Vitalie Iurcu. Omul care răspunde de legătura, cea telefonică, dintre noi toţi, dintre noi şi lume. Ei bine, Angela are cu el o legătură pe viaţă, sunt căsătoriţi, de douăzeci de ani. Nu vom spune aici, cum se întâmplă adesea, că este femeia care stă în spatele succesului unui asemenea bărbat, chiar dacă o fi aşa. Dar nu vom spune, pentru că sunt o familie, în care fiecare s-a afirmat prin capacităţi şi muncă, fiecare a fost în faţă. Angela e un profesionist de succes în domeniul bancar, în care a avut o carieră strălucită, timp de paisprezece ani. Dar astăzi ea afirmă că nimic nu se compară cu realizarea principala, cea de a fi mamă.

Până acum cinci ani, viaţa ei avea altă culoare şi măsură a timpului, era dedicată total carierei. Inima de femeie, de soţie, vroia altceva... A trebuit să facă mai multe eforturi decât se aştepta. A fost nevoie de tratamente sofisticate, supravegheate de medici specializaţi. Cinci ani în urmă, Angela Iurcu şi-a luat în braţe primul copil, pe Ilinca, iar după încă doi ani şi jumătate, a venit şi frăţiorul ei, Ilieş. Familia Iurcu şi-a oficiat căsătoria pe 31 iulie 1993, către sărbătoarea marelui prooroc Ilie, la care ţin mult şi de aceea şi-au numit Ilinca şi Ilieş copiii atât de aşteptaţi.

Sarcina: primul act în rolul unei mame

A plâns, de bucurie, când a aflat că este însărcinată. Simţea dorinţa să strige astfel, încât să o audă toate mamele, care visează, ani de zile, un prunc: să lupte şi să nu renunţe, căci e posibil!

Ambele sarcini au decurs liniştit, chiar fără stările de disconfort sau schimbări de dispoziţie, fireşti în această în situaţie. A mâncat ce-a poftit. Salata de boeuf era nelipsită din frigider. Şi nu e cazul să spunem că Vitalie îi făcea cheful ca niciodată. Când o purta sub inimă pe Ilinca, a dorit mai mult fructe, legume şi bucate uşoare. Dar cu flăcăul, Ilie, a simţit că trebuie să consume carne, brânzeturi, lactate. Doar aşa se simţea bine. A încercat să evite pastilele, chiar dacă mai simţea dureri sau oscilaţii de tensiune, pentru că se îngrijea mai mult de sănătatea copiilor, pe care îi aştepta.

„14 ani de carieră mi-au părut un fleac, în comparaţie cu cât au durat cele nouă luni de sarcină. Nu îmi era suficient să ştiu că inimioara lor se zbate la unison cu inima mea. Eram nerăbdătoare, vroiam cât mai repede să îi văd, să îi cuprind, să îi pun la piept, să îi pot mângâia, să le simt răsuflarea şi să le sărut ochişorii”, recunoaşte Angela.

În ziua când s-a produs marea întâlnire cu Ilinca, nimic altceva nu a mai contat. Nici faptul că medicul îi recomandase naşterea prin cezariană, nici condiţiile din maternitate. A avut credinţă în Dumnezeu şi încredere în medicii de la instituţia cunoscută în toată Moldova ca „Centrul Mamei şi Copilului”.

La a doua naştere, a fost cu totul altfel. Inima ba i se făcea cât un purice, ba nărăvea să-i sară din piept. Angela cu Vitalie au mers, încă o dată, la medic, au făcut alte investigaţii medicale şi s-au convins că totul este bine şi cu fătul, şi cu mama. Pe Ilie l-a născut la o clinică privată din Chişinău. În total: două sarcini de succes!

Alimentare sănătoasă, pentru mamă şi odoraşi

I-a alăptat pe ambii la sân. Se simţea asemeni Madonei cu pruncul şi această senzaţie o făcea fericită. Cu perseverenţa care o caracterizează şi cu dedicaţia ei de mamă, Angela a devenit repede un expert în alimentaţia pentru copii. „Ilinca avea des regurgitări, era prea sensibilă la luarea hranei. De aceea, m-am informat şi am găsit un lapte special, anti reflux, recomandat în asemenea cazuri. Pentru a-i calma starea de regurgitare, îi dădeam şi terciuri uşor degerabile de la „Baby Premium”, îşi aminteşte Angela. Şi mai interesant însă este faptul că a pus pe roate producţia proprie de lactate naturale pentru copii. „De la opt-nouă luni, le dădeam brânză naturală, iaurturi, pe care le făceam singurică, ca să fiu sigură că le ofer o alimentaţie sănătoasă. Se pregătesc destul de simplu, de altfel: fierbeam laptele, îl lăsam să se răcească, după care adăugam lapte acidofil, comandat din Ucraina, pe site-ul www.zakvaski.md. Se amestecă într-un dispozitiv special de făcut iaurt pentru copii „Moulinex”. După 8 ore iaurtul era gata şi putea fi consumat trei-patru zile. Eram atentă la orice mâncare pentru copii, preparam la aburi, făceam diferite supe, piureuri de legume,” povesteşte doamna Iurcu.

Se pregătise moral pentru nopţi nedormite, era sigură că le va face faţă. Dar şi Ilinca, şi Ilie, au fost cuminţi. Nici fetiţa nu le-a prea cântat părinţilor serenade, iar în ce-l priveşte pe băieţel, dormea atât de strâns că se trezeau părinţii singuri să se asigure că totul este bine. Copiii au fost învăţaţi, încă din
primele luni, să se afle în spaţiul lor propriu. Nu-i vorbă, Angela cu Vitalie îi alintau şi ţineau în braţe, dar noaptea fiecare îşi savura somnul în pătucul său.
Angela Iurcu ar trebui să servească drept exemplu pentru mămicile, care-şi fac griji în privinţa kilogramelor acumulate din cauza sarcinii. E un exemplu că de ele te poţi debarasa, dacă eşti o femeie activă. La prima graviditate, a adăugat 31 de kg, iar la a doua tocmai 32 kg. „Aceste cifre par a fi şocante, dar pentru mine nu asta a contat. Le sfătui pe toate mămicile să se alimenteze cât mai corect şi fără a ţine seamă de calorii. După sarcină, în special, în perioada de alăptare, contează să ai o alimentaţie echilibrată. Aceasta nu înseamnă nici să ţii cure de foame, dar nici să faci abuz de grăsimi. E important să se bea cât mai multă apă, pentru că este elementul cheie în perioada alăptării. Eu am revenit la greutatea mea normală timp de 6-7 luni după prima naştere şi timp de 10-12 luni după a doua naştere. Fără diete, doar m-am alimentat sănătos şi la timp. Iar la centre sportive, cum e „Niagara Fitness”, îţi poţi uşor modela corpul, depăşind stresul cauzat de kilogramele în plus. 

MISIUNEA DE A FI MAMĂ

Dezvoltarea copiilor, cum e şi firesc, este diferită. Fiecare copil a lăsat amintiri speciale, şi-a manifestat caracterul şi preferinţele din fragedă pruncie. Ilinca, în câteva săptămâni la vârsta de 2 ani, a refuzat categoric şi biberon, şi suzetă, şi scutece absorbante. Ilieş, încă de când avea o lună, lua singur palma mamei şi o punea pe obrazul său, căutând mângâiere. Nu toate manifestările celor mici, nu toate situaţiile care li se întâmplă aduc doar plăcere părinţilor. Misiunea mamei, mai ales, care le este aproape, constă şi în a face faţă provocă-rilor, a găsi soluţii şi răspunsuri la toate problemele icuţilor.
Angela Iurcu se descurcă de minune: ştie unde să apeleze şi ce anume să facă, dar mai este şi o femeie pe cât de iubitoare, pe atât de puternică şi perseverentă. „Mama îşi simte copilul, spune ea, pentru că se ocupă prima de sănătatea, activităţile şi preferinţele acestuia”. Angela poate înşira la nesfârşit tot felul de istorioare şi observa-ţii, din care se înţelege firea şi caracterele copiilor din familia Iurcu. Ilinca, spre exemplu, este mai ataşată de tatăl său. Când Vitalie pleacă în deplasare, abia de reuşeşte să o convingă că tata va reveni degrabă. Iar consolări de genul: „Ce să-ţi aducă ţie tata, o jucărie, bomboane etc.?” nu sunt acceptate. Ţine tot o gură: „Mi-i dor de tăticul meu şi nu vreau nimic mai mult...” Despre Ilieş, spune că acum începe să i se formeze caracterul. Are încredere totală în mămica lui, o lasă să-l ajute şi Angela e încrezută că-i va fi uşor să-l educe. „Probabil, micuţii, în ziua de azi, se nasc cu instrucţiuni tehnologice în gene, zice ea. La vârsta de un an și jumătate, Ilie deja face puzzleurile pe iPad, deprinzând uşor metodele de la Ilinca, maestru deja în acest domeniu. (Poate explicaţia ţine de domeniul IT, în care tata e manager de nivel înalt, ne gândim noi). Dar, mai degrabă, e un dar al acestei generaţii de puşti, care se nasc între gadget-uri”, afirmă Angela.

Ilinca este o fetiţă inventivă, cu poziţie şi cam greu de convins. Dacă mama vrea să insiste pe ceva, numaidecât trebuie să-i aducă argumente şi să-i explice, pas cu pas, cum stau lucrurile. De exemplu, de ce o faptă de-a Ilincăi ar fi nu tocmai bună, unde a greşit. Deşi în casă creşte o fetiţă, nu veţi găsi multe păpuşi. Pentru că Ilinca e o domnişoară serioasă şi preferă obiecte tehnice, în cel mai rău caz, nişte maşini, săbii sau dinozauri. Rochiţele sunt doar pentru ocazii deosebite. Cu greu acceptă să le îmbrace în locul blugilor preferaţi. În schimb, are în garderobă costume şi de Spider-Man, şi de Zoro, şi chiar unul de Batman. „În casa mea creşte o adevărată Jeanna d’Arc”, râde Angela. Ilinca e născută în zodia Capricornului şi deja e luptătoare pentru corectitudine şi dreptate. Poate fi complicat cu ea, iar tonul ridicat face mai rău. De aceea, se merge pe comunicarea de la egal la egal, care produce un efect benefic asupra copiilor. Ilinca are acum un mare interes faţă de viaţa lui Iisus Hristos. Trebuie să fii pregătit să dai explicaţii la întrebările de genul: „De ce a fost trădat, pentru ce vină l-au răstignit pe Iisus?”. Anul acesta fetiţa s-a pregătit serios pentru sărbătorile de Paşti, a învăţat rugăciunea
„Tatăl nostru”, ca să meargă la biserică în noaptea Învierii Domnului şi să aducă Focul Haric, dorinţă care i-a surprins pe părinţi, având în vedere că este vorba totuşi de un copil de 4 ani. Ilinca merge la grădiniţa privată „Cheiţele Cunoaşterii”, unde picii se bucură de condiţii mai bune, au spaţii largi de joacă şi de instruire, educatori bine pregătiţi. Studiază deja şi arta comunicării, şi limba engleză, face coregrafie. Dar, oricât de bună ar fi grădiniţa, mai bună este după program compania tăticului, căci domnului Iurcu îi place să-şi ia fiica la plimbare prin parc, la cumpărături, oriunde pot sa meargă împreună.

„Am o mare bucurie acum să-mi urmăresc copiii jucându-se. Ilie vede ce face sora mai mare şi încearcă să nu rămână în urmă. Se uită ea la desene animate, vine şi el lângă dânsa. Apropo, recomand tuturor mămicilor o serie de filme animate deosebite pentru copii, care se numesc „Kemy Curiosul”. Au subiecte informative şi educative. Sunt o enciclopedie pentru copii, în format video, adevărate documentare, cu imagini din natură. Le urmăresc şi eu cu plăcere, apoi discutăm cu Ilinca pe marginea subiectului vizualizat. În rezultat, ea ştie foarte multe despre lumea animală. Spre exemplu, mi-a spus că cele mai multe picioare le are miriapodul, ceea ce nu cunoşteam nici eu”, mărturiseşte Angela.

„Copiii noştri sunt mai mult decât fericirea, ei sunt lumina vieţii noastre. Odată cu apariţia lor, inima mea a început să bată în alt ritm, mai dinamic, mai plin de viaţă. Doar mamele pot înţelege cu adevărat
ce înseamnă să ai copii. Eu le mulţumesc, fetiţei şi băiatului meu, că sunt în viaţa noastră”, se confesează, emoţionată, Angela Iurcu.

Text: Maria Brezițcaia, Daniela Borodachi

Articolul a fost publicat în revista "Mame de succes", iunie 2013