Despre raiul gravidelor din Germania

Diana Zamurca este o tânără jurnalistă din R. Moldova care de mai bine de jumătate de an s-a stabilit în Germania. A avut o experienţă extrem de frumoasă atât pe tot parcursul sarcinii, cât şi după ce a născut. Datorită sistemului de asigurare medicală, şi nu numai, Germania a devenit de la bun început ţara unde Diana doreşte să o crească pe fetiţa ei, Maia. Citiţi-i povestea în continuare!

Despre faptul că sunt însărcinată am aflat fiind într-o vizită în Moldova, însă deja eram plecaţi din ţară. În Germania am revenit când eram în a cincea lună de sarcină. Şi de atunci, am fost monitorizată de medicii de aici. Să spun că medicina şi sistemul medical din Germania sunt absolut uluitoare înseamnă să nu spun nimic. De la bun început, am avut parte de servicii medicale de nivel înalt, de o atitudine impecabilă din partea medicilor, în pofida faptului că sunt „Ausländer”, adică venită dintr-o altă ţară. Eram tratată la fel ca orice neamţ.

Toate analizele, examenele medicale şi consultaţiile au fost absolut gratuite. Este pentru că deţin asigurare medicală. Mai mult chiar, am născut gratis. Aici îţi alegi singură şi medicul, şi spitalul la care urmează să naşti. Totul este achitat de asigurare. Am ales un spital în regiunea în care locuim. Nu am avut necesitatea să alerg în alt capăt de oraş, pentru că eram sigură că, orice aş fi ales, oricum totul era să fie bine şi eu urma să beneficiez de servicii calitative şi nu am avut stresul că medicul care îmi monitorizează sarcina ar putea fi necalificat. 

Acasă, de multe ori am auzit femei gravide întrebând: Unde e mai bine să naşti? Ce medic recomandaţi? Cât aţi plătit medicului? Aţi plătit şi moaşei ceva? Ce aţi pus în geanta pentru maternitate? Eu nu a trebuit să îmi frământ mintea cu asemenea dileme. Nu m-am întrebat cât, cum şi cui? Nu îi învinuiesc pe medicii de la noi din ţară pentru că sunt plătiţi de pacienţi. Învinuiesc sistemul care le-a creat aceste condiţii şi medicilor, şi profesorilor, şi altor specialişti.

Nu mi-am făcut bagaje pentru maternitate! Ceea ce am luat cu mine au fost o pereche de papuci, o periuţă de dinţi şi produse cosmetice personale. Celelalte lucruri de care am avut nevoie mi-au fost oferite la spital. Absolut totul: de la hăinuţele şi scutecele pentru copil până la produsele de igienă pentru lăuză. La maternitate am stat trei zile.

În fiecare dimineaţă o asistentă medicală venea cu meniul şi îmi alegeam mâncarea pentru următoarea zi. Din prima zi, chiar după naştere, mi s-au dat produse de la care unele mame şi chiar medici din Moldova fac ochii cât cepele! Deci, am mâncat roşii proaspete, morcov, brocoli şi conopidă, am băut cafea. Aici nimeni nu mi-a zis ca trebuie să mă limitez în alimentaţie. Ceea ce evit eu, pentru că ştiu că sunt produse alergice, sunt nucile, mierea, cacaua şi oul.

La externare m-am ales şi cu daruri pentru copil: sac de dormit, hăinuţele în care a fost îmbrăcat prima dată, prosoape, un set de cupoane cu care pot primi la magazin scutece gratuite.

Pe medici şi asistentele medicale li-am privit cu admiraţie toate cele trei zile. Zi şi noapte erau de veghe şi gata în orice clipă să le ajute pe proaspetele mămici. Fără ca să le bag măcar un cent în buzunar (aici aşa ceva nu se obişnuieşte şi cred că ar fi şi jignitor), nu doar m-au asistat din punct de vedere medical, dar au şi purtat cu mine discuţii despre copii, maternitate şi, în general, despre viaţă. La sfârşitul discuţiei, mă mângâiau pe umăr sau pe creştet şi ziceau: „Mămico, totul va fi foarte bine. De acum încolo ai cel mai de preţ dar”. Adevăraţi îngeri!

Cu limba germană nu am avut probleme, chiar dacă aveam în spate doar două luni de curs intensiv. Atât am reuşit să învăţ până la naştere. Chiar dacă nu înţelegeam ceva în germană sau nu ştiam cum să exprim un gând sau altul, medicii salutau faptul că deja vorbeam puţină germană şi comunicau şi în engleză.

Aici, înainte de a naşte trebuie să ai o „Hebamme”, adică o moaşă, care vine acasă şi te monitorizează până la naşetere (asta în afară de medic), iar după naştere vine şi ajută proaspăta mămică în ceea ce priveşte bebeluşul şi recuperarea. Moaşa la fel o alegi singură sau o soliciţi de la un centru special „ de moaşe”. Eu am avut o doamnă poloneză, pe nume Marlena, stabilită de mult timp în Germania. Până la naşetere, Marlena mi-a făcut mai multe şedinţe de acupunctură pentru gravide, m-a instruit referitor la acţiunile pe care trebuie să le întreprind la începerea travaliului, mi-a monitorizat starea generală de sănătate şi a răspuns la toate întrebările mele. După ce am născut, am avut mare ajutor de la ea cu bebeluşul.

Cam peste o lună, m-a vizitat şi un asistent social, care mi-a oferit o sumedenie de informaţii referitoare la copil, indemnizaţii, diverse cursuri, date de contact ale medicilor, lecţii pe care mama le poate frecventa împreună cu bebeluşul. De asemenea, la solicitare, la domiciliu poate veni şi o soră medicală pentru copii (în afară de pediatru). Pentru serviciile tuturor acestor persoane nu se plăteşte absolut nimic, atunci când ai asigurare medicală!

Ce pot să zic? Aflarea mea în Germania în timpul sarcinii şi naşterea aici a fost şi încă este o adevărată binecuvântare. Nu ştiu cum aş fi născut în ţară, şi cât m-ar fi costat acest lucru, dar ştiu sigur că aş fi avut parte de stres, ceea ce nu îmi doream în acele momente.

Îmi pare foarte rău că acasă nu se fac lucrurile aşa cum trebuie. Că o femeie nu îşi poate aduce bebeluşul pe lume fără să-şi facă griji de prisos. Nu zic, poate cei cu un statut financiar mai bun îşi permit, dar în mare parte, pentru omul simplu este destul de costisitor să achite un salon cu condiţii bune, un medic bun, să „mulţumească” asistentele. Şi asta chiar dacă deţine o poliţă de asigurare.

Eu am trăit o poveste frumoasă şi în această poveste a venit pe lume copilul meu!

Articol publicat în revista Odoraş, nr. 3 (82) din 2015