10 moduri prin care să previi agresivitatea copiilor de 2-4 ani

Copiii sunt tot ceea ce are viața mai frumos de oferit. Nu există nimic mai cald, mai bun și care să ne umple inima așa cum o fac copiii noștri. Cu toate acestea, sunt momente în care ne este tare greu să gestionăm comportamentul lor, mai ales dacă este vorba despre agresivitate, despre lipsa controlului furiei.

Copiii mici și cei preșcolari întâmpină adesea mari dificultăți în a-și stăpâni mânia și în a și-o exprima în mod pașnic, motiv pentru care pot ajunge să adopte un comportament agresiv, manifestat prin lovituri sau chiar prin mușcături.

Deși izbucnirile ocazionale sunt normale – în special în timpul crizelor de furie – există lucruri pe care le putem face pentru a modela comportamentul copilului.

Îi învațăm regulile familiei. Copiii nu înțeleg regulile până nu sunt învățați. Deci, stabiliți reguli și așteptări clare pentru comportament. Una dintre aceste reguli, ferm exprimată, ar putea suna cam așa: În familia noastră, lovitul nu este permis. 

"Controlează-te." Nu, copiii mici încă nu pot face asta. Au nevoie de timp să învețe să nu lovească și să nu muște, atunci când sunt supărați, ci să-și exprime sentimentele prin cuvinte.

Să le validăm emoția din spatele comportamentului agresiv, să punem în cuvinte pentru el ceea ce tocmai se întâmplă. Văd că ești foarte supărat acum pentru că nu mai putem rămâne în parc. Hai, stai un pic la mine în brațe să ne liniștim și apoi să plecăm spre casă.

Evităm amenințările. În loc să spunem „Oprește-te sau altfel...”, este întotdeauna mai eficient să îi învățăm să adopte un comportament alternativ. Fără lovituri, loviturile dor. Ce ai spune să îmi respirăm astfel încât să ne auzim?

„Nu ne rănim unul pe altul”. E important să ne supraveghem copilul cu atenție și să urmărim conflictele cu colegii de joacă. Dacă o dispută este minoră, e bine să  păstrăm distanța și să lăsăm copiii să o rezolve singuri. Cu toate acestea, trebuie să intervenim dacă copiii intră într-o luptă fizică care continuă chiar și după ce li se spune să se oprească. Același lucru este valabil și atunci când un copil pare să fie înfuriat și îl lovește sau îl mușcă pe celălalt.

În loc să lupte, îl învățăm să spună „nu” pe un ton ferm, să întoarcă spatele sau să facă compromisuri. Prin exemplu, îl învățăm că soluționarea diferențelor prin cuvinte este mai eficientă - și mai civilizată - decât folosirea violenței fizice.

Folosim distrageri sănătoase. În timp ce îl învățăm modalități adecvate de a răspunde, nu este nimic rău în a-i distrage atenția atunci când începe să se supere. Implicarea într-o altă activitate îl poate ajuta să se calmeze.

Ne uităm la noi. Una dintre cele mai bune modalități de a-l învăța pe copil un comportament adecvat este să ne urmărim propriul temperament. Dacă noi ne exprimăm furia în moduri liniștite și pașnice, copilului în va fi mai ușor să ne urmeze exemplul.

"Bravo!" Pentru ca disciplina să fie cea mai eficientă, ea ar trebui să aibă loc în mod continuu – nu doar atunci când copilul se comportă nepotrivit. E important să îi spunem copilului cât de „matur” se comportă atunci când se comportă în moduri adecvate, mai degrabă decât să lovească, să lovească sau să muște.