Este necesară pedepsirea copiilor „neascultători”?

Pe teme de parenting se discută intens în ultimii ani. Apar tot mai multe cursuri, module, cărți, citate, articole pe internet, toate venind în ajutorul părinților care și-au epuizat resursele. Și totuși pedepsirea copiilor este în continuare o practică larg răspândită. Părinții continuă „să pună la colț” copilul care a făcut o boacănă. În unele situații, pedeapsa poate consta chiar într-o palmă sau mai rău, caz în care vorbim deja despre violență asupra copilului, transmite csid.ro 

Au pedepsele vreun rol benefic în dezvoltarea copiilor? Sau putem găsi alternative la pedepsirea copiilor astfel încât micuții să conștientizeze că au făcut ceva greșit, fără să recurgem la metodele „clasice”?

Ne răspunde la aceste întrebări Eduard Andrei Vasile, profesor de limba engleză și consilier în dezvoltare personală, cunoscut ca @profukool pe Instagram.

Pedepsirea copiilor, o „moștenire” a comunismului

De ce recurg părinții la pedepsirea copiilor ca primă opțiune?

Asta au văzut, asta au primit și ei când erau mici. Nu este nimic de judecat.

Trăim, încă, durerile și neajunsurile comunismului. Resurse limitate, alternative limitate, vieți limitate.

Firește că dacă vorbim despre părinți care au cunoscut, acum, succesul în afaceri, să zicem, vor aplica modelul pe care l-au primit și ei. Doar este cheia succesului, nu?

Să înțeleg că pedeapsa nu trebuie să fie prima sancțiune, nu?

Cum ar fi să nu avem un cod de legi, civil, penal, dar să avem doar sancțiuni pentru ceva ce nu s-a impus vreodată ca fiind o contravenție?

La fel și copiii. Ei au nevoie de limite, nu de pedepse. Altfel, nu facem nimic altceva decât să îi bulversăm și să îi facem să-și piardă încrederea în ce simt, trăiesc, gândesc.

Blândețea, alternativa la pedeapsă

Ce alternative avem la pedepse?

Cred că cea mai importantă alternativă este blândețea, înaintea unei pedepse. Trebuie să validăm sentimentele unui copil.

Avem cu toții în cap o imagine cu un copil care plânge în supermarket pentru că a văzut o jucărie pe care părinții nu i-o cumpără. Poate fi chiar cazul nostru.

La fel de bine avem acea imagine cu mama care își trage copilul de mână și îi spune: „Ai mai văzut un copil așa obraznic ca tine? Să vezi ce-ți fac acasă!”

Aceste cvasi-soluții nu au ce căuta în dezvoltarea armonioasă a unui copil.

Îi putem spune: „Uite, să știi că te înțeleg. Și eu îmi doream o jucărie anume când eram mic, doar că acum nu putem face asta.”

Important de reținut: nu purta discuții și nici nu reproșa fix în miezul acestei crize. Lasă puțin copilul să se liniștească.

Sunt părinți care pur și simplu au o plăcere în a-și pedepsi copiii?

Posibil. Deși pare o doză de sadism, ei își doresc ce e mai bine pentru copii și să nu întâmpine dificultățile și lipsurile pe care ei le-au avut.

Dar, pe de altă parte, există și părinți care și-au format un automatism din a-și pune la colț copiii pentru fiecare neregulă.

Diferențele dintre generații

Cât de diferiți sunt copiii de azi de generația părinților lor?

Diametral opuși. Avem alt stil de viață, avem tehnologia care se schimbă de la o zi la alta, aparate, noi metode.

E ca și cum ai aplica un manual de reparat mașina de spălat manuală, cea pe care am avut-o cu toții înainte de ’89, la una nou-nouță, cu invertor, chiar.

Cât de bine crezi că o vom repara? Mai coincid datele?

Copiii au devenit cu timpul mai neascultători?

Copiii, mulți dintre ei, au prea multă libertate. Așa cum am spus, nu au limite.

Părinții preferă să le dea telefonul și să-și rezolve ei problemele, să gătească sau să facă curat.

Recomand să își includă copiii în aceste activități din gospodărie. Astfel vor avea și mai mult timp de petrecut împreună.