Corina Ursachi: „Cu fiecare copil te simți mai mamă”

Greu sau ușor, dar să ai o casă plină de copii înseamnă să fii iubit de Dumnezeu. Cu fiecare zâmbet în plus și cu fiecare îmbrățișare de copil, te simți mai mamă, mai femeie, mai fericită.

Corina și-a dorit mereu o familie mare. Nu era important numărul copiilor, ci faptul ca să nu fie doar unul. Își imagina cum viața ei avea să fie foarte colorată de zâmbetele și șotiile micuților, de grijile care vor crește odată cu ei și de petrecerile vesele în familie. Chiar și atunci când toată lumea vorbea de criză și cât este de greu să crești și să educi mai mulți copii, eroina noastră nu a renunțat la visul ei de a avea o familie mare.

Și destinul a fost foarte generos și i-a scos în cale un soț care să accepte și să contribuie la realizarea visului Corinei.

Acum 7 ani, visul familiei Ursachi a început să ia contur. Un boț de om cu ochii mari și zâmbetul dulce a venit pe lume pentru a binecuvânta doi îndrăgostiți. Părinții au ales foarte minuțios numele și s-au transformat într-un fel de zâne, care și-au asumat rolul de ai făuri viitorul. Anastasia i-a cucerit și i-a transformat în părinți grijulii și foarte iubitori. I-a învățat cum să valorifice dragostea lor și cum să o vadă prin ochii unui copil.

Pregătiți și cu o dorință clară de a mai trăi fericirea unei sarcini, Corina și Andrei iau decizia să devină părinți pentru a doua oară, la 5 ani după ce viața lor a fost colorata de Anastasia. O altă bombonică de fetiță cu nume de prințesă aduce și mai multă lumină și căldură în familia Ursachi. Era minunea așteptată cu mari emoții de mami, tati și sora mai mare.  

„Anastasia a fost cea mai nerăbdătoare să o cunoască pe surioara mai mică, fapt pentru care nu s-a despărțit de tăticu nicio clipă cât am fost în sala de nașteri. A fost să o cunoască imediat după ce am născut”, povestește mămica.

Deși avea doar 5 ani, Anastasia a devenit un ajutor pentru mama și încerca, în limita puterilor și percepției sale, să fie utilă și să petreacă timpul cu micuța Ecaterina. Cu toată avalanșa de emoții și sentimente, părinții nici nu au observat cum s-a scurs un an de fericire în patru. Iar într-o bună zi, la ușa fericirii lor a lăsat cineva un bilețel pe care scria: „Încă o comoară vine în curând!”

Nu a fost neașteptat, căci erau foarte conștienți că își mai doresc un copil. Doar că au tot cochetat cu gândul că poate vine și un cavaler în regatul celor două prințese. Nu a fost să fie... A venit pe lume încă o prințesă, Elizabeth. „Chiar dacă ne-am fi dorit să avem un băiețel, nu am schimba-o nici pe 10 acum pe Elizabeth sau pe oricare din cele trei comori ale noastre. Ele sunt alinarea noastră și cele care ne învață zilnic câte ceva”, a afirmat Corina.

Mini chestionar de la mamă pentru mame:

• Cum au fost sarcinile? Diferă prima sarcină de a treia?

Am avut parte de sarcini ușoare, fără toxicoză sau stări mai speciale. M-am alimentat obișnuit, ca și până atunci, doar că în cantități mai mici. Nu am respectat regula – mâncăm pentru doi.  Chiar dacă am rămas însărcinată nu mi-am schimbat obiceiurile și am continuat să duc un ritm de viață activ.

• Care a fost primul gând după ce ai născut a treia fetiță?

Am încercat să gândesc mereu pozitiv. Când a apărut Elizabeth m-am gândit la câtă fericire am adus fetelor mele. Eram și sunt sigură că vor fi cele mai bune prietene și vor multiplica toate bucuriile și fericirea noastră.

• Cum reușești să îți împarți ziua cu trei copii mici în casă?

Încă de la prima sarcină am decis că voi face un program fix după care să mă conduc. Astfel obișnuiești copilul cu o ordine a zilei și îți ajunge timp și pentru tine. Așa că atunci când au apărut și următoarele prințese, am încercat să fac programul în așa fel ca să îmi ajungă timp să petrec cu fiecare în parte, dar și împreună. Nu e ușor la început, dar după ce te obișnuiești să îți planifici ziua din timp, deja e o chestie de organizare. Desigur că nu excludem ajutorul din partea celor dragi, în special a bunicilor cărora le suntem foarte recunoscători.

• Alăptare sau lapte praf?

Evident alăptare. Am alăptat toate fetele cât a fost posibil. Pe Ecaterina am alăptat-o până în luna a șasea de sarcină. M-am gândit și la alăptarea în tandem, dar în final am renunțat. Elizabeth are 6 luni și papă foarte bine lăptic. Vedem cât va dori să mă bucure cu aceste clipe frumoase

• Ce lecție ți-au dat sau îți dau fetele tale?

Fiecare din ele ne-a învățat să fim mai răbdători, mai tandri și mai iubitori. Ne-au arătat ce înseamnă fericirea la puterea a 3, dar și răbdare la puterea a 5-a.  Am învățat să prețuiesc fiecare clipă și să fiu mai liberă în gândire, să nu cred în stereotipuri.

Foto: Scorpan Olga Photography