Dislexia - cel mai frecvent tip de dizabilitate de învățare

Dislexia - cel mai frecvent tip de dizabilitate de învățare

Dislexia este o tulburare specifică de învățare, care creează probleme cu cititul și scrisul. Persoana afectată se confruntă cu această tulburare pe tot parcursul vieții, însă există metode de a o gestiona.

Ce este dislexia?

Dislexia nu este o boală, este cel mai frecvent tip de dizabilitate de învățare; termenul se folosește pentru a descrie un copil care are dificultăți în a învăța să citească și să proceseze numerele, chiar dacă el este inteligent și dorește să învețe. Trebuie reținut că acești copii dislexici nu sunt nici leneși, nici mai puțin inteligenți decât ceilalți, ba chiar majoritatea au o inteligență peste medie.

Din ce cauze apare dislexia?

Cercetările au arătat că dislexia apare din cauza modului în care creierul procesează informațiile. Imagistica creierului arată că atunci când oamenii cu dislexie citesc, aceștia folosesc alte părți ale creierului decât cei fără dislexie. De asemenea, testele imagistice arată că creierul persoanelor cu dislexie nu funcționează eficient în timpul lecturii, de aceea procesul de citire merge atât de greu în cazul lor.

Factorii de risc pentru dislexie includ un istoric familial de dislexie sau alte dizabilități de învățare, nașterea prematură sau greutate redusă la naștere, expunerea în timpul sarcinii la nicotină, droguri, alcool sau infecții care pot altera dezvoltarea creierului la făt și diferențe individuale în părțile creierului care permit citirea.

Principala problemă în dislexie este aceea a recunoașterii fonemelor, adică a sunetelor de bază ale vorbirii. Pentru persoanele cu dislexie este foarte dificil să facă legătura dintre sunet și literele cate simbolizează acel sunet. Deoarece citirea cuvintelor necesită mai mult timp și concentrare, sensul cuvântului este adesea pierdut, iar înțelegerea textului citit este slabă. De asemenea, persoana își va aminti foarte puțin din textul citit.

Nu este surprinzător faptul că persoanele cu dislexie au probleme cu ortografia. De asemenea, s-ar putea să aibă probleme să se exprime în scris și chiar să vorbească. Fiind o tulburare de procesare a limbajului, poate afecta toate formele de limbaj, vorbit sau scris.

Unele persoane au forme mai ușoare de dislexie, deci pot avea mai puține probleme. Alții se străduiesc constant să depășească acest neajuns, dar este nevoie de mult efort și muncă suplimentară. Dislexia nu dispare de la sine, însă, cu ajutor adecvat, majoritatea persoanelor cu dislexie învață să citească și se bazează apoi pe diverse strategii de învățare pe care le folosesc toată viața.

Ce semne indică posibilitatea existenței dislexiei?

Persoanele cu dislexie găsesc adesea modalități de a gestiona această dizabilitate, astfel încât e posibil ca nimeni să nu știe că au probleme. Majoritatea oamenilor dislexici sunt diagnosticați în copilărie, dar nu este neobișnuit ca diagnosticul să se pună abia la adolescență sau la maturitate. În general, fie părinții, fie profesorii suspectează prezența dislexiei atunci când observă unele dintre aceste probleme la copil:

  • abilități de citire slabe, deși gradul de inteligență este normal
  • abilități slabe de scriere
  • probleme cu finalizarea sarcinilor și a testelor la timp
  • dificultăți în amintirea denumirilor obiectelor
  • probleme cu memorarea listelor scrise și a numerelor de telefon
  • probleme cu indicarea direcției (încurcă dreapta cu stânga) sau cu citirea hărților
  • dificultăți în timpul cursurilor de limbi străine. 

A avea una dintre aceste probleme nu înseamnă că o persoană are neapărat dislexie. Dar un copil care prezintă mai multe dintre aceste semne ar trebui testat pentru această tulburare.

Cum se diagnostichează dislexia?

Se va efectua un examen fizic, inclusiv teste de auz și vedere, pentru a exclude orice problemă medicală. Apoi, un psiholog școlar sau un specialist în învățare ar trebui să îi dea copilului mai multe teste standardizate pentru a măsura abilitățile de limbă, citire, ortografie. 

Se poate face și un test al capacității de gândire (testarea coeficientului de inteligență). Unele persoane cu dislexie au dificultăți cu scrisul de mână și cu matematica, altele pot avea probleme în a fi atente și în a-și aminti lucruri. Dacă acesta este cazul, e posibil să se indice și alte teste.

Cum se tratează dislexia?

Pentru tratarea dislexiei, profesorii pot folosi diverse tehnici care implică auzul, vederea și atingerea pentru a îmbunătăți abilitățile de citire ale copilului. De exemplu, copilului i se dă să asculte o lecție înregistrată și este rugat să urmărească forma literelor folosite (cu degetul pe carte), iar acest lucru poate ajuta la procesarea informațiilor.

Concret, tratamentul se concentrează pe ajutarea copilului în a învăța să recunoască și să folosească cele mai mici sunete care alcătuiesc cuvintele (fonemele), să înțeleagă că literele și șirurile de litere reprezintă aceste sunete și cuvinte, să înțeleagă ce citește, să își construiască un vocabular de cuvinte recunoscute și înțelese. Sesiunile de îndrumare cu un specialist în lectură pot fi utile pentru mulți copii cu dislexie.

Copiii cu dislexie care primesc ajutor suplimentar la grădiniță sau în clasa întâi își îmbunătățesc adesea abilitățile de citire suficient pentru a reuși să treacă mai ușor prin școala generală și prin perioada liceului. Copiii care nu primesc ajutor de timpuriu pot avea mai multe dificultăți în învățarea abilităților necesare pentru a citi bine. Cel mai probabil vor rămâne în urmă din punct de vedere academic și nu vor reuși niciodată să recupereze.

Ce pot face părinții pentru copilul dislexic?

Părinții au un rol foarte important în ajutarea copilului să gestioneze această problemă. Iată ce poți face pentru a-i fi de ajutor celui mic:

  • Citește-i cu voce tare copilului. Cel mai bine este ca părinții să înceapă să le citească celor mici încă de la vârsta de 6 luni sau chiar mai devreme, chiar dacă aceștia par să nu înțeleagă sau să nu asculte. De asemenea, e bine să le pună copiilor să asculte cărți înregistrate. Când copilul tău este suficient de mare, citește povești împreună cu el.
  • Abordează problema de timpuriu. Dacă bănuiești că ar putea avea dislexie, du copilul la medicul pediatru, deoarece intervenția timpurie îi va îmbunătăți foarte mult perspectivele.
  • Colaborează cu profesorii. Discută cu profesorii problemele copilului și stabilește împreună cu ei cele mai bune metode de a-l ajuta.
  • Încurajează timpul de citire. Pentru a-și îmbunătăți abilitățile de citire, copilul dislexic trebuie să practice des lectura, așadar, după ce învață anumite strategii prin care poate citi mai ușor, încurajează-l să facă acest lucru, fiind chiar tu un exemplu. Stabilește o oră în fiecare zi pentru a citi împreună, dar separat: tu îți citești în liniște cartea ta în timp ce copilul o citește pe a lui.

Sursa: doc.ro

 

 

Adaugă comentariu