Destăinuirea unei mame: Chiar dacă au stat la Terapie Intensivă, cvadrupleții au fost hrăniți doar cu laptele matern

Destăinuirea unei mame: Chiar dacă au stat la Terapie Intensivă, cvadrupleții au fost hrăniți doar cu laptele matern

Dayna Childress, din Ohio, are 29 de ani, s-a căsătorit de tânără cu iubitul ei din liceu, iar în 2015 a născut un băiețel. Ar mai fi vrut un frate sau o soră pentru el, dar nu și-a imaginat niciodată că, peste câțiva ani, va mai naște nu unul, ci patru copii.

Lincoln este băiatul cel mare al familiei și are cinci ani. Când a împlinit 9 luni, Dayna și soțul ei Colby au decis că e timpul pentru încă un copil. Au urmat însă trei sarcini pierdute din motive pe care nici azi nu le cunoaște. Medicii au ridicat din umeri și, pentru că nu mai reușea să mai rămână însărcinată, i-au dat tratament de fertilitate, pe care Dayna l-a urmat timp de un an.

În urma tratamentului, a rezultat o nouă sarcină, iar la prima ecografie Dayna a aflat că va mai avea nu unul, ci încă patru copii. Acum, Lincoln are trei frați mai mici (Simon, Willis, Otto) și o surioară (Willow), născuți prematur, la aproape 29 de săptămâni, cu 1,3-1,4 kg fiecare.

 

Pentru că s-au născut prea devreme și au avut mici probleme, micuții au stat la incubator mai multe săptămâni. Pe blogul ei, mama povestește că, pentru ea, a fost o traumă să părăsească spitalul fără copii, chiar dacă putea să vină tot timpul să îi vadă. Băiețelul de acasă avea, la rândul lui, nevoie de mama, iar în acel moment Dayna a simțit pentru prima dată că ar vrea să se poată împărți în două, să poată fi alături de toți copiii ei.

Perioada petrecută de copii în spital a fost extrem de stresantă pentru mamă, mai ales că unul dintre bebeluși era suspect de probleme neurologice care i-ar fi afectat în timp calitatea vieții. Micuțul a fost însă un luptător, iar analizele făcute la 1 an au arătat că totul este în regulă cu el.

 

Mămica mai scrie pe blogul ei că i-a fost foarte greu să nu se bucure de tot ceea ce a însemnat „prima dată” pentru nou născuții ei. „Eu sunt o persoană independentă, nu cer ajutor prea mult. Iubesc tot ceea ce ține de a fi mamă. Dar să fii mamă de copii aflați la terapie intensivă înseamnă să renunți la prima schimbare de scutec, prima băiță, primul îmbrăcat, prima hrănire. O prietenă m-a sfătuit că, în loc să mă întristez de toate aceste prime momente de care nu mă pot bucura, să mă gândesc la cele de care voi avea parte când ei vor veni acasă. A fost cel mai bun sfat pe care l-aș fi putut primi atunci”.

Încă de când a aflat că este însărcinată, Dayna și-a promis că va alăpta. Nu știa însă atunci câți copii va avea de hrănit simultan și nici că va trebui să-i hrănească pentru câteva săptămâni la Terapie Intensivă. Soluția ei a fost să folosească pompa și să scoată tot laptele necesar celor patru copii pentru a-i hrăni exclusiv cu lapte matern.

 

Să scoată lapte pentru toate mesele copiilor a fost un proces lipsit de orice urmă de plăcere. „Când îți hrănești direct copilul la sân, se creează o legătură specială între tine și bebelușul tău dulce. Când pompezi, ai o mașinărie în față și numeri minutele în care ai de stat în fața ei. Dacă bebelușul e sănătos și crește bine, nu contează dacă alegi lapte matern sau formulă. În cazul meu, a fost o ambiție personală să le ofer cât de mult lapte matern”.

Planul ei inițial era să folosească pompa până când micuții deveneau suficient de puternici pentru a fi alăptați direct, dar, în cele din urmă, s-a dovedit că e mai simplu cu pompa, așa că a continuat hrănirea în felul acesta. „Așa ceva nu e pentru toată lumea, a fost foarte stresant să fac față, dar sunt fericită că mi-am dus la capăt planul”.

 

Începerea diversificării a fost o altă provocare. Mămica a început cu piureuri, iar când a văzut că bebelușii se descurcă bine și sunt pregătiți, a trecut la autodiversificare, pentru că făcuse la fel cu primul născut, Lincoln. Pentru că au fost prematuri, introducerea alimentelor solide a început mai târziu, la recomandarea pediatrilor.

Primul an din viața copiilor a însemnat o serie de modificări în viața familiei, așa cum era și de așteptat: săptămâni petrecute la terapie intensivă, nopți nedormite, organizare riguroasă, pompare permanentă pentru a scoate lapte pentru bebeluși, o mașină nouă și o casă nouă în care să încapă toți 7. Cu toate acestea, au găsit timp și resurse să se bucure de copiii lor, de iubirea dintre frați, de atenția pe care fratele mai mare o acordă celor mai mici.

Când copiii au mai crescut, familia a început să iasă din ce în ce mai mult, cu noua mașină, mai încăpătoare față de cea folosită când familia era alcătuită doar din trei membri. Au fost chiar și la plajă în formulă completă, iar acest lucru a fost o aventură în sine, pentru că unii dintre copii voiau în apă, alții nu, unii mâncau nisip cu pumnul, altora le era somn.

 

Sursa: totuldespremame.ro

Adaugă comentariu